Poezie
Neant
1 min lectură·
Mediu
Mi-e dor să tac cu tine-noaptea verilor gonite
Mi-e gândul vânt pribeag ce fură-n nouri luna
Cătând în cordul vechi trofeul fostelor iubite
Cu colb de stele am așezat pe fruntea ta cununa.
Mi-e visul calul iute ce-și roade-n iesle hamul
S-alerg cu tine-n zarea ce udă-n ploi privirea,
Dorind s-ascund prin vama vieții râul, ramul
Ca-n steaua serii noastre să crească nemurirea.
Însă e clipa arsă-n iris și plânge plumb în gene
În somnul greu o cruce îmi lasă-n spate dealul
Și toropit în reveria neagră de-a neființei lene,
Aș vrea în marea moartă să mă ascundă valul.
001.610
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Tarita
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Tarita. “Neant.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-tarita/poezie/201158/neantComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.