Poezie
Catrene hibernale
1 min lectură·
Mediu
Iarăși bate iarna cu petale albe în geam
Vioară neacordată scârțâie lung stejarul;
O himeră zdrențuită e agățată de un ram,
Din privirile căprui îi trimit cu vise jarul.
Eu poet și ea țigancă în decorul pitoresc
Pe alba cale să alergăm căutând norocul;
După un ceas scăpați de vacarm lumesc
În virginele zăpezi ne-om încinge jocul.
Cu dalbi bulgări voi găti-o ca pe o ursită
Tolanită voluptuos pe hlamida hibernală;
Pătrunzând omătul rece la crucea aurită
Voi căta în sânul ei doar cu palma goală.
Mijlocul îi voi strânge pe al serii făgaș
Ca să-mi vad menirea în priviri de drac;
Fredonând romanțe la margini de oraș
Claxonați vom râde, plozi ai altui veac.
001.037
0