adrian pop

mersi

raluca.
evident, titlul este-o trimitere directă la calvino.

vrea să răpesc cuiva plăcerea actului meditativ, dubitativ.
poate am vrut doar să mă scot, în comentariu și, de fapt, habar n-am ce-i cu borcănașele din text.
viață grea să poți scrie :)

silviu.
este cam stridentă faza aia cu borcane, dar asta am vrut.

că a început cu pantofii - a fost primul stagiu.
după ce acesta a fost satisfăcut, au urmat chestiunile cu adevărat importante.

cu percepția nu-i nimic de făcut, este-a ta și o respect ca atare. nici nu am de gînd să intru în polemici about ce aș putea să pun într-un volum și ce nu.

eu ziceam doar de idee. și nu mă pune să fac rezumatu lu copilu divin.
nu că aș fi eu foarte clar în ce scriu sau în ce vreau să spun. dar dacă doi oameni au fost pe text și pe idee și nici vorbă de "cît căcat au lăsat în urma lor marii poeți", înclin să cred că am reușit să mă fac înțeles.
nah, ce să mai zic? evident că nu vreau să te conving de nimic. da dacă nu-i aia ideea, ce să fac?

mersi pentru aprecieri.
m-am luat cu chestii tehnice și-am uitat.

cred că ai citit alt "copil divin". :)
și alt text. adică ideea de care spui tu nu-i nici la pascal nici la mine, aici.
nu spun cu ironie asta.

nu știu ce înseamnă să iei în serios un text, dar știu că-i o greșeală să citești ceva pornind de la premisa că-i o lectură facilă. sau că nu trebuie luată în serios.

altfel mă bucur să te văd prin zonă și mă bucur să văd că mai scrii. :P

(pot să te apelez așa?)

nu te supăra frate. contează ce ți-a zis pop pă agonia dacă ștef (pot să vă zic așa domnu ștefănescu?) ți-a zis că ejti valabil?
păi vezi?
nu ți-ai pierdut prea mult timp c-un epatant?

ar fi cineva mîndru c-un anumit nume? dacă nu specifici, propoziția în cauză-i inutilă. la fel de bine puteai spune că nu s-a mîndrit cu bocancii lila.

roșea, nu "se roșea".


"Din cine știe ce ramură obscură a arborelui ei genealogic, un biet cizmar dăruise..." - fraza asta are o topică bizară.

ce însemnă "destin care se împlinește in litera lui"? este destinul o lege a cărei literă, a cărui spirit, trebuie respectate?

"Cel care decopertase cel dintâi folia de aur, ce ascundea marțipanul delicios al trupului ei..." - metafora asta a dezvirginării m-a amuzat. nu cred că ar merge nici măcar într-o poezie. este prea artificială, prea emfatică.


"Cel care decopertase ... adulat în tot cartierul Rahova, chiar de la acea vârstă fragedă." - fraza asta nu are predicat sau are juma de predicat, dacă există așa ceva.

de ce-ar trebui să fie emancipate, curvele? altfel spus - acestea ar putea fi, foarte bine, litera și spiritul emancipării.

upgradare, eventual, daca tot ai decis să folosești cuvîntul. pentru că în engleză este upgrade, nu uppgrade.
și "visările ezoterice", mă tem că nu intră în categoria "upgrade". chiar dacă vin pe filiere.

dacă Matroana își privește "fărîme din tainele corpului" în ce măsură este relevantă metamorfoza ei într-un bărbat care evaluează "fizionomia"?

ce însemnă "degete reșapate din cauza țigărilor" ?

"Și își aminti cu nostalgie când prin gara dintre picioarele ei trecea acceleratul de oțel și foc al lui Gică Galantu’" - sînt curios cîte femei și-ar aminti cu nostalgie că i) locul lor cel mai sacru este o gară si ii) că locul lor cel mai sacru este atît de vast încît permite accesul unui tren. accelerat. în desfășurarea ulterioară a textului a unui mărfar.

"acceleratul din tinerețe era acum un personal, sau mai degrabă un marfar, ce schimba din ce în ce mai rar macazul dintre picioarele ei" - adică, din cînd în cînd, se înfigea și-n alte gări, asta vrei să spui de fapt?

"Matroana fusese un diamant de mare preț, pe care-l ținuse ferecat cu o mie de cifruri în seiful inimii." - cu greu s-ar putea găsi o metaforă mai patetică, mai banală, mai bleagă.

"Dar își amendase imediat acest gând." - alt exemplu de exploatare inadecvată a limbajului, în scopul de-a strîrni o urmă de interes.

"Când simte un bărbat că păsărica umectată " - altul. de data asta despre dorința de-a impresiona. nu putea să fie păsărica aia umedă? nu. musai umectată.


și la sfîrșit aflu că miza acestui text, subiectul, acel ceva pe care autorul ar trebui să-l comunice ca pe un adevăr personal, ca pe un "am ceva de spus și asta spun" este că Galantu și-a tras altă fufă.

n-am citit de mult un text atît de prost. este ceva între compunerea unui puber care-și descoperă prematur sexualitatea și mascarada unui scriitor care încă nu a descoperit că nu are ce să mai spună. cel puțin nu în acest text.

ar fi să nu intri deloc, nicăieri.
sau sa intri dacă ai la tine o carte de povești din care să-ți citești în timp ce Balaurul îți trage doo-n freză :)
una peste alta, prefer balaurii, șobolanilor.
și aș bea o bere cu stalin.

că există, totuși, un comentariu, eduard.
de ce nu-s mai multe, sau care sînt motivele, nu trebuie să ne preocupe foarte mult.
ai dreptate, are cîteva minusuri textul ăsta, personal sînt foarte nemulțumit de prima strofă, am și modificat de cîteva ori și tot îmi pare poticnită, stridentă.
nu țin deloc la cele trei steluțe, sau ce or fi, este prima dată cînd le folosesc. vreau, în schimb, să fie clare tablourile, vreau ca un potențial cititor să facă singur legăturile. de aia mi-am zis, hai dom'le să bag și eu cîteva steluțe.
mă gîndesc la varianta propusă de tine, nu-s convins că cele trei spații rezolvă marea problemă a "potecilor care se bifurcă", dar dacă ajung la o concluzie ...so be it.
mersi

da, vasile, ciorile s-au înmulțit excesiv, ciorile fac ce fac ele dintotdeauna.
și rar cîteun popă cu mînă sigură. nici măcar bubuiala carbidului nu se mai aude pe cele dealuri.
și-n real life, cum intră așa iese, bas ori altul.


dorin, evident că partea în care se consumă alcool este o adăugire livrescă. pînă la urmă eminescu poate fi, lejer, simbolul poeziei și aici, cred, sînt permise mici jonglerii, interpretări personale.
ce mă bucură este că textul ăsta a fost interpretat/descifrat corect.
nu știu dacă merit toate aceste aprecieri (fără modestie, știu că-i un text bun) dar sentimentul că ești înțeles, că nu ești singurul, este foarte plăcut.
mersi.

era o [auto] ironie ultima propoziție.
de aceea am și spus formală. evident că nu trebuie să fie într-un fel sau altul.
ar fi fost și mai fain dacă foloseam pedagogicul formativă.
:)

și despre bas - asta am văzut și eu.
mi-au plăcut determinarea, pasiunea. mi-am spus că-i omul potrivit la locul potrivit. că nimeni nu ar putea să facă asta mai bine. :)
m-am gîndit la un moment dat și la ultimul gladiator, arturo gatti, dar textul ar fi fost prea trist, atmosfera prea apăsătoare, în acest caz. iar literatura trebuie să fie optimistă, înălțătoare, accentuant moralizantă și formală.

ăsta-i o reacție la ipocrizia lumii "literare", vasile. la modul jegos în care ne agățăm de idoli și-i facem scut. la lipsa de respect și echilibru pentru orice înseamnă valoare, pentru tot ce nu se pliază perfect pe imaginea deformată pe care-o avem despre literatură. și despre visele care mor pentru a putea fi atinse.
cel putin asta s-a vrut și de acolo a pornit - știu că la un moment dat m-am plictisit și mi-am spus că subiectul nu merită efortul.
mersi.

pentru

"Nu voi încadra niciun text la „Atelier” fără o explicație"


într-un atelier literar asta ar trebui să fie o regulă
din păcate-i doar o exceptie

sper să nu fie doar entuziasmul specific oricărui început

nu ti-am imputat nimic
eram doar nedumerit cum poate sa iti placa ceva ce nu intelegi
era o simpla remarca - ti-am spus clar, "nu ma bucura nu ma intristeaza" - restul bazaconiilor, te privesc

in ce priveste contradictia - citeste cu atentie ce spun; dupa ce citesti incearca sa intelegi
cind scriu da, nu ma gindesc la cititor - cind corectez,daca se intimpla asta, este altceva; ma gindesc ca poti faci diferenta intre momentul creator, ala in care geniul este intr-o stare de gratie si momentul de dupa, ala in care creatorul fumeaza tigara de dupa si munceste; eventual - prin urmare nu-ti spun ca asta a fost intentia mea, iti spun ca, la fel cum s-a intimplat cu acest text, n-ai inteles nimic nici din raspunsul meu
la fel de neutru si fara sa-ti imput ceva, iti spun si asta

nu au nicio legatura - crengile cu ultimul [ultimele] doua versuri
in locul lor, al crengilor, poate fi orice - incepind de la un buldozer si terminind cu sfintele moaste; sint elemente personale care delimiteaza doua momente temporal indepartate si absolut opuse
si pentru ca imi place si pentru ca esti un tip mai mult decit ok, o sa spun care-i smecheria textului [doar impotentii intelectual nu-s in stare sa explice un text propriu si apeleaza la scuze de doi lei, "poeziile nu se explica"]

avem o imagine prezenta, compusa din citeva elemente concrete - parul in vint, o ea trista, doi trandafiri si cam atit - un moment oarecare, o imagine
si avem ultimele versuri - acestea spun ca tot ce era cu adevarat important a ramas in trecut, "foarte departe, foarte demult"; tragem, deci, concluzia logica va poietul vorbeste despre o despartire --> nu au cum sa lipseasca ultimele doua versuri, poezia, fara ele, ar fi cheala; si nu ma refer aici la zen budism
de ce-i geniala poezia?
pentru ca sugereaza abil brusca iluminare; daca te-ai despartit vreodata de-o gagica, o sa stii - in astfel de momente nu prea realizezi care-i spilu'
asta se intimpla mai tirziu - spre deosebire de ce propune aceasta poezie, constientizarea amara a timpului, neajunsurile "intelepciunii"

de ce melancolie?
pentru ca extrem de rar folosesc elemente autobiografice in texte
cel mai adesea plasmuiesc, inchipui - si astfel de ginduri iti trec din cind in cind prin cap
deci melancolie niet
:)

mersi de vizita, semne, bla, bla

consideri ca asta-i o poezie frumoasa dar n-ai inteles-o [altfel n-ai fi propus eliminarea ultimului vers; ma rog, penultimului, am mai adaugat unul acum - initial au fost inca doua, dar le-am sters mizind pe intuitia/perspicacitatea cititorului; gresit, dupa cum vezi; si mai vrei final in coada de peste!]
nici nu ma bucura nici nu ma intristeaza asta; m-as fi bucurat sa o fi inteles si sa nu-ti placa
in alta ordine de idei, ai ajuns singur la o concluzie pertinenta - pina la urma totu-i o chestie de opinie personala si subiectiva - motiv pentru care-mi permit sa scriu exact asa cum vreau; fara sa ma gindesc prea mult la cititor