Mi-am amintit de noaptea în care n-am fost James Hetfield

cum e să pleci în anglia, să te faci

social-worker, să lași în ro. urme de parfum și

tortura nopților în care nu te-ai

futut cu james hetfield. te gîndești că poezia

asta nu-i la fel de romantică ca noaptea din august

ca țîrîitul telefonului (fix) la care nu voiam să

răspund. te gîndești că am rămas tot un fel de prieteni care nu se văd niciodată, că noaptea-i acum mainstream și toți ar vrea să te vadă direct pe podeaua lăcuită, cum rîzi și bei din sticlă, cum îți cade părul, valuri, peste față. cum e să nu conteze toate astea că oricum

nu le bag în vreo carte, că nu le las să

plece. cum e să plece anii, cam între

18 și 21, anii ăștia în care james hetfield ar fi coborît

din poster direct în patul tău. cum e să-ți moară ursuleții. (că ei cîntă prost season in the sun / strident, gutural și hetfield parcă-i o / gorilă beată, îmi vine să beau cu / hetfield. go christ. și cerul este senin, plin de schije / incandescente / și schijele cad pe pămînt, se topesc pe asfalt. ne uităm în sus, să vedem/ ce s-a întîmplat)