O mie nouă sute optzeci și șase

ce tristă ești, îți plimbi curul pe stradă. cînd bărbații

încep să-ți scrie poeme. te-am văzut la kfc. tu

și curul tău ați umplut secolul. amintirea spune că

eram stăpîn peste cîțiva centimetri

pătrați de carne

celulită și

ulei cu aromă de mentă. amintirea iese din parabola

cu taxista și scuipă, sînteți de rahat, tu și momentele tale de

luciditate, sînteți de rahat, tu și momentele tale

romantice (taxista însemnă taximetrist în limba spaniolă și un taximetrist i-a spus că urăște amintirile și el a avut orgasm, marele poet a juisat și mii de cititori au avut orgasm deopotrivă)

Aici schimbăm ceva, este timpul să te uit

să-l scot pe Isus din amintirea ta

să-l scot pe Hitler din amintirea ta

să pun ram pam pam, tot ce ne lipsește

umplem aerul cu artă, este foarte cool să

fii artă. (ei desenează porci roz, stilizați, pe un perete, arta se numește graffiti, ei rămîn un timp în perete) amintirea spune că blugii se umflă între picioare, că

treci pe stradă și cîini trec după

tine, ah, Angie, with no loving in our souls și Aici

schimbăm ceva, nu avem nimic, le-o dăm, ah, le-o

dăm, ne stoarcem în fiecare zi

este cool să nu ai nimic, să spui curcubeu, să spui

mainstream, să spui chestii în

engleză. ei priveau orașul de pe deal. își

povesteau. orașul avea nuanțe portocalii. așa am știut că era la asfințit. așa am știut că se țineau de

mînă.