S o n e t 1 5 2

al clipei

1 min lectură·16 august 2004

Mediu

Un sunet doar, dar ce înalt se-ncheagă.

Am dat cenușa verii la o parte.

Sub cer vremelnic lumea se împarte

În oști de frunze, roua s-o culeagă.

Citesc mișcarea ierbii ca o carte

Și fiecare zbatere mi-e dragă.

Un fir e-un suflet. Pajiștea întreagă

Se răzvrătește-n noi până departe.

Mulțimi de flori în poarta mea bătură

Și le-am deschis, chemarea să le-ascut,

Căci glasul lor e-o dulce lovitură

În gong de-argint la care-n veci exult.

Doar pentru-o clipă toate-mi apărură,

Dar cât durează clipa ? Mult mai mult.

022.942

Adrian Munteanu. “S o n e t 1 5 2.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/83199/s-o-n-e-t-1-5-2

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată

A A✓16 aug. 2004

Aproape mută lângă poezia ta. Pentru o clipă doar, clipă care durează într-adevăr mult mai mult.

A.

Iertare pentru răspunsul întârziat. În concediu fiind, măsor valoarea clipelor. Ca întotdeauna, ele nu se mai întorc.
Cu prietenie.