Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

S o n e t 1 9

1 min lectură·
Mediu
Pe un ecran, în minte se perindă
Crâmpeie de simțire și-ntrebare.
Trec defilând cu falduri temătoare
Sau dau năvală furtunos în tindă.
O scenă e cu patosul ce doare,
Într-alta viciul vrea să mă cuprindă.
Apare și dorința să întindă
Urzeli, porniri și spaime trecătoare.
Grețoasa ură prinde să îndemne,
Iar năzuința are dinți de fier.
Sunt toate când smerite, când solemne.
Distrug, compun, frământă, dau și cer.
Ce colcăială de trăiri și semne !
Dar unde sunt, în toate câte pier ?
024.070
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
83
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “S o n e t 1 9.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/68933/s-o-n-e-t-1-9

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@luminita-suseLSLuminita Suse
Foarte frumos prezentată Nesfârșita luptă cu noi înșine pentru motive trecătoare. Și totuși, ce rămâne din toate acestea? Chiar nimic?
0
@mihai-serbanMSMihai Serban
Distrug, compun, frământă, dau și cer.
Ce colcăială de trăiri și semne !
Dar unde sunt, în toate câte pier ?

Trei versuri care ar putea sta si singure intr-o carte.

De ce sonet? De ce ai ales pentru toate poeziile tale titluri atat de simple?
0