Poezie
Ai, cum mă-nțeapă-n ochișori, mămică !
Sonet 513
1 min lectură·
Mediu
ai cum mă-nțeapă-n ochișori mămică
să stai cuminte pui că o să treacă
te țin în brațe strâns să nu îți facă
nici un balaur rău nu-ți fie frică
maică ce trenuri lungi parcă se-apleacă
și prin tunele cuburi mici se strică
parcă mi-a rupt aripa o alică
și m-a-nțepat un vârf desprins din teacă
ca ceara-i este chipul și-n orbite
două lumini mai pâlpâie precar
în fibra-i slabă se muncesc termite
să roadă licăr veșted din amnar
neputincioasă hulă-n vreri rănite
aș vrea s-aprind un foc dar nu e jar
20 septembrie 2006
Institutul Oncologic
012.123
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Ai, cum mă-nțeapă-n ochișori, mămică !.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/228658/ai-cum-ma-nteapa-n-ochisori-mamicaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ajung la concluzia ca orice as spune, paleste in fata maiestriei care a pus pe hartie sonetul de mai sus...
totusi incerc sa remarc abundenta metaforica ce se impleteste in intreg poemul... parca fiecare cuvant trebuie sa spuna (alt)ceva...
si mai spun decat ca sper ca \"luminile\" sa NU palpaie DOAR... ci sa arda in toata splendoarea lor asternand in continuare asemenea poeme...
frumos!
cu stima Madalin