Ajut-o, Doamne, ca să aibă-un tată

Deși datată la mijloc de vară, văd aici o remodelare a fetiței cu cibrituri dintr-o poveste de Crăciun prea tristă pentru a fi spusă copiilor.

Cu drag,
Constantin

P.S. Îndrăznesc să vă atenționez asupra faptului că „Ajut-o ca să aibă” are, conform normelor limbii române cu referire la tot ceea ce ține de Conjunctiv, un „ca” în plus.

regăsesc aceeași fină survolare a purității și fragilității asociate cu nevoia unei paternități și asaltate de vâltoarea străzii în care gesturile tâlhărești apar ca niște umbre de iad despuiate de memoria inimii.

\"Fetița cu chibrituri\" este o imagine reală doar până începe cruda desfășurare de \"ostilități\" specifice copiilor străzii sau a celor îndemnați de părinți să cerșească sau să fure. Chiar e bună această remarcă a ta, pentru că asocierea poveștii livrești cu aceea proprie străzii contemporane cred că are puterea de a spori dramatismul realității.
În privințaa normelor limbii române sunt pefect de acord. Numai că aici vorbesc personajele mele care nu au trecut pe la școală și care, în consecință, nu au habar de aceste norme.

Frumos și rotund ceea ce spui. Câteva dintre aceste semne se compun de la sine, fără premeditare, ceea ce înseamnă că sunt o marcă a existenței mele de azi care are de toate, numai liniște interioară nu.