Poezie
În bob mai cred, în veghea lui sublimă
Sonet 459
1 min lectură·
Mediu
În bob mai cred, în veghea lui sublimă,
În șoimul treaz ce-a săgetat sorocul,
În brațul ferm ce îndârjește focul
Și în noblețea graiului prin rimă.
Accept un ban, să schimb prin el norocul
Și aripa ce zborul ni-l animă.
Privesc un fulg, cu zbaterea-i infimă,
Și stau chezaș că ploaia îi ia locul.
Iubesc păduri cu umbra lor flămândă,
Pe cel smerit, cedând un vechi talant
Și-aștept amurgul cu lumina-i blândă
Ce își ascunde duhuri de amant.
Dar toate-acestea-n mine stau la pândă
Și-n ciob de gând nu sunt decât neant.
18 februarie 2006
013.174
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “În bob mai cred, în veghea lui sublimă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/214473/in-bob-mai-cred-in-veghea-lui-sublimaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Și stau chezaș că ploaia îi ia locul.
trebuie s recunosc faptul ca acest doua versuri mi se par de o subtilitate acuta, si cititnd toate poezia, am ramas surprins sa gasesc in ea, fin, conceptul de \"gandirism\" .
splendid .