Poezie
Cimitirul din Noua
Ciclul \"Sonetele Brașovului\" Sonet 568
1 min lectură·
Mediu
Cum se frământă sângele în vene !
Suiș de scări, nemăsurate trepte,
Tânjesc tăria râvnei s-o îndrepte
Spre zbor de fluturi cu un nimb pe-antene.
Aici sunt puși ai mei ca să aștepte
Cu împăcarea tihnei prinsă-n gene
Și clipele se tânguiesc alene
Când nu vrea trupu-ndurerat s-accepte.
Blajinul zâmbet al soției mele
Și vorba tatei s-au oprit aici
Sub brazi tăcuți, sub adumbrite stele.
Mă spintecă durerea ca un brici
Și amintirea, fulg cernit pe piele,
S-a prefăcut din mângâiere-n bici.
26 aprilie 2007
Gruiu
013.002
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Cimitirul din Noua.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/1765220/cimitirul-din-nouaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
acolo unde păsările și-au făcut cuib zămislind alte vieți
depărtează-mă de valea plângerii ca binecuvântare a mîinilor Tale
dăruiește-mi viață să mă pot veseli întru graiurile gurii Tale
sărută-mă cu pacea dreptății spre adevăr și bunătate
pleacă urechea Ta către inima mea din necazul meu mă scoate
Tu Cel ce faci minuni veselește-mi privirea cu mângâierea palmelor Tale
rușinează-mi nepăsarea fă semne spre al nouălea cer – înțelepciune
zidește-mi nemurirea ca o cumpăna a dreptății – Crucea Ta!
Cu gând pios urcând treptele ce duc spre nemurire, de acolo de unde se văd vîrfurile munților, acoperite de lumina taborică...cuvintele mele nu pot spune mai mult, aici nu se poate comneta, doar asculta ceea ce vrea să spună poetul...