Poezie
Fântânița Popii
Ciclul \"Sonetele Brașovului\" Sonet 561
1 min lectură·
Mediu
Le cunoșteam după culori și linii,
Încovoiate case fără vrere.
Când le pierdeam în urmă-ntre himere,
Mă-mbrățișau sub bolți de umbră pinii.
Templu de tihnă, întrupări severe,
Alai de trunchiuri amuțind vecinii.
Parcă purtau poveri cerești asinii,
Umilul trup cu straie austere.
Un luminiș înduplecă vecia.
Ioan așteaptă-n licăr la pârâu
Să îl boteze-n unde pe Mesia.
Se scaldă ceru-n taine până-n brâu.
Boltiri de frunze străjuiesc moșia.
Un înger ține veacurile-n frâu.
24 iulie 2007
023.239
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 76
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Fântânița Popii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/1763276/fantanita-popiiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SPSPsilviu viorel păcală✓în stilul curgător cum spunea Baudelaire. Mă bucură asemenea prezențe, din păcate nu pe placul multora de pe site-ul acesta. Cu stimă!
0
AMFiecare scrie conform structurii sale interioare. Ar trebui să ne bucurăm că înclinația noastră este spre armonie și nu spre disoluție. Privind așa problema, e mai puțin important dacă suntem pe placul cuiva. Fiecare pasăre pe limba ei piere.
0