Poezie
Când s-a sfârșit cuvântul, vine clipa
Sonet 672
1 min lectură·
Mediu
Când s-a sfârșit cuvântul, vine clipa
Să ne iubim ca-n holdele de aur.
Se zbate-n plasa clipei un centaur
Izbindu-mi aprig tâmpla cu aripa.
În ramul desfrunzit un pui de graur
Destramă umbra, cuibărind risipa.
Un nor vegheat în palme-și umple pipa
Cu fumul tainei, răvășit în laur.
Din ierburi îngeri slobozesc săgeată
Spre patimi noi, cu iz febril de crini.
Petala lor ne-atinge, despuiată
De tremur lung suit din rădăcini.
Vom săvârși minunea întrupată
În desfătări, tânjind cerești grădini.
013.396
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Când s-a sfârșit cuvântul, vine clipa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/13937506/cand-s-a-sfarsit-cuvantul-vine-clipaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Un sonet adus cu maiestrie din condei.
Se simte virtuozitatea si se vede.
O singura remarca potrivnica textului
am de facut: repetitia cuvantului \"clipa\" (clipei)
in prima strofa.