Poezie
N-aștept corăbii dinspre larg să vină
Sonet 664
1 min lectură·
Mediu
N-aștept corăbii dinspre larg să vină,
Cu pânzele ca prinși robiți furtunii,
Nici de pe stânci zbătându-se lăstunii,
Să nu le ia talazul din lumină.
Nu sting în vatră-nvolburat tăciunii
Ce-au sfâșiat covorul de verbină,
Dar îți ating cuibarul ce-mi alină
Un chin arzând în răvășirea lunii.
De ți-ar fi gândul trainic, cum mi-e mie,
Și ochii-ntorși spre chipul meu cel supt,
Ca să vegheze-n ceruri o făclie
Din ani târzii, când am uitat să lupt,
Am trece zvelți și tandri spre vecie,
Același râu către un mal abrupt.
015.730
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “N-aștept corăbii dinspre larg să vină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/13922418/n-astept-corabii-dinspre-larg-sa-vinaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
asa cum mi-a-ti spus si dvs mie cu alta ocazie,
imi pare ca aveti in sonetul acesta
``o aura usor depresiva``.
imi pare ca va credeti, cel putin in momentul de fata,
prea batran pentru anumite lucruri, oarecare.
daca nu cumva falsez,
v-as spune ``fruntea sus``,
ca cel putin eu m-as dori in locul dvs, cu tot ce le include...