Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Așa precum au prevestit profeții

Sonet 663

1 min lectură·
Mediu
Așa precum au prevestit profeții,
E vremea-n noi ca legea să coboare.
Tu să îmi fii neridicată boare
Prin care-ades s-au rătăcit drumeții,
O șoaptă tandră-n lanul de cicoare.
Iar eu s-alung, în revărsarea ceții,
Răstimpul grav când au străpuns ereții
Prigoana mea de patimi și sudoare.
Să fii ofrandă, fructul să mi-l dărui,
Când între noi veșmintele se rup.
Să nu te dai necugetat oricărui
Păgân vârtej din care stropi irup.
Ci doar când tandru vei simți că stărui
Să te-mpletești ca vița pe-al meu trup.
054.234
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
87
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “Așa precum au prevestit profeții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/13921949/asa-precum-au-prevestit-profetii

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stefan-petreaȘPȘtefan Petrea
maestre, finalul e percutant, asa cum ne-ai obisnuit sa fie finalurile sonetelor domniei tale.
despre mine, numai de rau, dar alta e alta poveste.
spor si sa-ti mentina cel de sus muza cat mai vie, ca asa cum se arata poezia romaneasca actuala, avem mare nevoie de dumneata.
0
@adrian-munteanuAMAdrian Munteanu
Multumesc de gândul bun și încurajator.Sesizez o aură ușor depresivă. N-ar trebui să pui preț pe ce se întâmplă în jur. Fii prezent în prezent și pentru tine însuți. Că viitoulr e, cum sesizezi, prea puțin încurajator și motivant.
0
Distincție acordată
@marina-nicolaevMNMarina Nicolaev
Caligrafia delicată a simțului decorează tabloul erotic printr-o senzualitate aparte, într-un idiotrofism perfect al metaforelor. Sonetul își ridică mânăstire iluminând ieromonahul nopților de ceară. Tandrețea concoidei prin pajiștea secantei onirice. Concordă oblațiune.
0
@adrian-munteanuAMAdrian Munteanu
Încerci să deslușești adâncurile prin exprimări căutate, voit academice. Ce vrei să spui și nu ai spațiu suficient de spus ?
0
@marina-nicolaevMNMarina Nicolaev
L\'homme ne peut créer que dans l\'amour, enveloppé dans l\'illusion amoureuse, c\'est-à-dire dans une croyance absolue à la perfection et à la justice. Nietzsche
0