Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Agonizez dar e doar clătinarea

Sonet 288

1 min lectură·
Mediu
Agonizez, dar e doar clătinarea
Unei speranțe nemilos gonite.
S-au prăbușit în hăuri stânci lovite
De valul surd ce mi-a oprit visarea.
Frânturi de voci, părelnic auzite,
Se duc și vin, iar sufletu-mi e marea
Ce-și linge trist și nestatornic sarea
Trăirilor prea lesne-n trup topite.
Și serile s-au dezbrăcat de frică,
Iar gândul mut privește-n sus, spre crug.
Simt umbra clipei nimbul cum și-l strică
Vibrante rugi se-aprind mocnit pe rug.
Din zidul tihnei îngeri se ridică.
Tăcut și drept de moarte nu mai fug.
15 ian. 2004
023714
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
89
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “Agonizez dar e doar clătinarea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/115968/agonizez-dar-e-doar-clatinarea

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@sorin-despotSDsorin despoT
si eu care credeam ca poezie in forma fixa (cu atat mai mult, sonet) nu se scrie pe site-ul asta (glumesc, bineinteles) :)))

am remarcat ca ati semnat chiar mult mai multe lucrari de tipul acesta si nu pot fi decat incantat sa citesc cat mai multe dintre ele...

\"Frânturi de voci, părelnic auzite,
Se duc și vin, iar sufletu-mi e marea
Ce-și linge trist și nestatornic sarea
Trăirilor prea lesne-n trup topite.\"

trebuie sa va marturisesc ca aceste versuri m-au determinat sa ma opresc la poezia asta si sa zabovesc ceva mai mult... foarte rar am gasit ceva asemanator in intensitate, traire... de asemenea, trebuie sa spun ca versurile nu puteau \"curge\" mai firesc... cuvinte bine mestesugite, domnule Munteanu...

nu-mi ramane decat sa ma asez pe spate si sa recitesc minunatia de mai sus... si, vai! ce minunatie... :)

drag, DeSpOt.
0
@adrian-munteanuAMAdrian Munteanu
Sorin - da, se mai întâmplă. Mai apar și \" defazați\" din ăștia ca mine care încă mai cred că nu le stă bine decât apropiindu-se de vetusta armonie din cuvânt. Fac acest lucru de mai bine de un an, iar ceea ce am adunat eu înseamnă mai mult decât cele 288 de sonete postate. Indiferent la reacția sau lipsa de reacție a unora, eu îmi văd mai departe de drumul meu și îl doresc cât mai îndelungat, ca un canon pe care mi l-am impus de a viețui într-o formă fixă care, paradoxal, este în stare să mă elibereze. Chestie de structură interioară.
Mi-ai lăsat un semn frumos și tonic dătător de energii.
Cu prietenie
0