Poezie
Nu-mi e de-ajuns că azimă-i destulă
Sonet 237
1 min lectură·
Mediu
Nu-mi e de-ajuns că azimă-i destulă
S-o dau și-acelui care-o jinduiește.
Nu-s fericit cu haina ce-nvelește
Trufia mea cuprinsă-ntr-o formulă.
La bun străin mi-e gândul. Nebunește
Îi pizmuiesc pe toți, pândind cu hulă
Și numărând, în dangăt de pendulă,
Avutul lor de pâine și de pește.
Invidia a destupat focoase,
Rupând din carnea mea și nu ascult
De un îndemn. Pe scări alunecoase
E frig în cuibul vieții de adult.
Unde-am rămas, ce scârbe zac mieroase?
Mă văd urcând, dar am căzut demult.
023.574
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Nu-mi e de-ajuns că azimă-i destulă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/103559/nu-mi-e-de-ajuns-ca-azima-i-destulaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
JLDomnului Iisus:
Tu ești salvarea mea din tot ce cred,
Tu ești salvarea mea din tot păcatul,
Ca de-un catarg de Tine eu mă leg,
Să îmi sfințesc tot sufletul, de-a latul...
Tu ești salvarea mea din tot ce cred,
Tu ești salvarea mea din tot păcatul,
Ca de-un catarg de Tine eu mă leg,
Să îmi sfințesc tot sufletul, de-a latul...
0
\"Și numărând, în dangăt de pendulă,
Avutul lor de pâine și de pește.\", \"E frig în cuibul vieții de adult.
Unde-am rămas, ce scârbe zac mieroase ?
Mă văd urcând, dar am căzut de mult.\"
ma cutremur...