Privirea ta acra imi face gura punga.
Suspin!
Ma strange sufletul, dintr-odata prea stramt sa-mi cuprinda urletul,
dar zbier in el ca un peste mut in apa fiarta.
... si cu privirea alba ii las
Netrebnic privirea mi se prelinge,
in picuri mari si reci,
pe pielea-ti alba infiorata de papile gustative,
ce ma adulmeca ca un vierme de matase.
Atunci ma simt ca un butoi de dud plin
cu tuica
Sila care nu-mi mai trece
as rupe-o in doua si ti-as da-o tie,
sa-ti faci andrele din ea,
sa-mi impletesti gandurile rele cu ele,
frumos cu modele,
intr-un fular lung si tare,
cu care sa-mi
