Netrebnic privirea mi se prelinge,
in picuri mari si reci,
pe pielea-ti alba infiorata de papile gustative,
ce ma adulmeca ca un vierme de matase.
Atunci ma simt ca un butoi de dud plin
cu tuica
Sila care nu-mi mai trece
as rupe-o in doua si ti-as da-o tie,
sa-ti faci andrele din ea,
sa-mi impletesti gandurile rele cu ele,
frumos cu modele,
intr-un fular lung si tare,
cu care sa-mi
Privirea ta acra imi face gura punga.
Suspin!
Ma strange sufletul, dintr-odata prea stramt sa-mi cuprinda urletul,
dar zbier in el ca un peste mut in apa fiarta.
... si cu privirea alba ii las
