Poezii

Netrebnic privirea mi se prelinge, in picuri mari si reci, pe pielea-ti alba infiorata de papile gustative, ce ma adulmeca ca un vierme de matase. Atunci ma simt ca un butoi de dud plin cu tuica

Sila care nu-mi mai trece as rupe-o in doua si ti-as da-o tie, sa-ti faci andrele din ea, sa-mi impletesti gandurile rele cu ele, frumos cu modele, intr-un fular lung si tare, cu care sa-mi

Privirea ta acra imi face gura punga. Suspin! Ma strange sufletul, dintr-odata prea stramt sa-mi cuprinda urletul, dar zbier in el ca un peste mut in apa fiarta. ... si cu privirea alba ii las