Sunt la Brasov si-astept de-aseara,
Un tren ce nu mai cred ca vine.
E noaptea de Craciun si-afara,
Fulgi mari si albi se-astern pe sine.
*
A amortit parca si ceasul ,
Nimicul s-a nascut din vesnicie,
Sau poate vesnicia din nimic,
Si mai sustin unii o teorie,
Ca totul s-a nascut dintr-un punct mic.
*
Un punct , venit de cine stie unde,
Un varf de ac ,nu prea
MI-E DOR
Daca mi-e dor de ea?Mi-e dor!
Mi-e dor de pasul ei usor,
Mi-e dor de zambetul sfios
De cum rosea privind in jos
Mi-e dor de rasul ei zglobiu,
De parul galben-auriu
Ce
DOAMNE!
Mai am un lucru de facut,
Poate din toate,cel mai greu
Si sa termin ce-au inceput
Altii,fara sa vreau si eu.
*
Sa trag cortina peste cer,
Sa spun la stele,bun ramas,
Si de se
DE PE LA NOI
Se ingana a seara
Si-acolo,intre lunci,
Clopotele bateau iara,
Cu sunete adanci.
O pulbere-aurie
Plutea printre copaci,
Iar vara sta sa vie
In satul de saraci.
Ion,Ion
