Poezii

Sunt la Brasov si-astept de-aseara, Un tren ce nu mai cred ca vine. E noaptea de Craciun si-afara, Fulgi mari si albi se-astern pe sine. * A amortit parca si ceasul ,

Biletul care mi-a fost daruit, Biletul de tramvai,s-a –ngalbenit. Vatmanul e in fata,undeva, Nu l-am vazut si nici nu cred c-as vrea. La

Nimicul s-a nascut din vesnicie, Sau poate vesnicia din nimic, Si mai sustin unii o teorie, Ca totul s-a nascut dintr-un punct mic. * Un punct , venit de cine stie unde, Un varf de ac ,nu prea

MI-E DOR Daca mi-e dor de ea?Mi-e dor! Mi-e dor de pasul ei usor, Mi-e dor de zambetul sfios De cum rosea privind in jos Mi-e dor de rasul ei zglobiu, De parul galben-auriu Ce

DOAMNE! Mai am un lucru de facut, Poate din toate,cel mai greu Si sa termin ce-au inceput Altii,fara sa vreau si eu. * Sa trag cortina peste cer, Sa spun la stele,bun ramas, Si de se

DE PE LA NOI Se ingana a seara Si-acolo,intre lunci, Clopotele bateau iara, Cu sunete adanci. O pulbere-aurie Plutea printre copaci, Iar vara sta sa vie In satul de saraci. Ion,Ion