Poezie
De pe la noi
2 min lectură·
Mediu
DE PE LA NOI
Se ingana a seara
Si-acolo,intre lunci,
Clopotele bateau iara,
Cu sunete adanci.
O pulbere-aurie
Plutea printre copaci,
Iar vara sta sa vie
In satul de saraci.
Ion,Ion taranul,
Din camp,de la prasit,
Se indrepta sarmanul,
Spre casa,necajit.
Pierduse doua vite
Graul erea manat,
Si nu putea s-achite
Nici taxele la stat.
Nevasta il lasase
Cu-o groaza de copii,
Iar Dumnezeu ii dase
Un car de datorii.
Si cum mergea narodul
Cu mainile in brau,
Vru ca sa treaca podul
Cel vechi,de peste rau.
Dar nici nu apucase
Sa faca primul pas
Pe scandurile roase,
Cand auzi un glas:
“Tarane,ma ajuta,
Arunca-ma in apa,
Ti-oi da averi, valuta,
N-o sa mai tragi la sapa! “
Taranul,se zgaieste,
Uimit si curios ,
Si vede doar un peste,
Zbatandu-se pe jos.
Smerit isi face cruce,
Se scuipa lung in san
Si-i vine a se duce
Crezand ca e nebun.
“Nu-s peste ca ori care
Sant peste fermecat,
Puterea mea e mare,
Insa nu pe uscat!
I-ti dau tarane,tara,
Tu sa ii fii stapan,
Iti schimb iarna cu vara,
La toate ma supun.
In toata omenirea
De-acum vei fi stiut,
Iti dau chiar nemurirea,
…….Da-mi apa de baut.”
Taranul se gandeste,
Se scarpina un pic,
Se uita lung la peste
Si nu spune nimic.L
Ceva nu-i suna bine,
Parca-l roade ceva ceva,
Si se lasa pe vine,
Sa-l ia in palma sa.
Apoi,albit la fata,
L-injura pe crapcean;
-Mnezeii ei de viata,
Ce ma faci ma”TARAN”??
…………………………….
Care e epilogul?
Nu-I greu de-nchipuit:
L-a spintecat MILOGUL,
Si l-a mancat------PRAJIT!
001.897
0