Poezie

Héroine

1 min lectură·5 martie 2018

Mediu

Inocentul întinse o mână.. aceasta e mâna ta trudită

de trupurile fragile, albe, ale progeniturilor..

Tot cu aceiași mână ai să mângâi un animal,

o fiară cu blana aspră și cu trup pleoștit,

teribil de leneș..

Este lenea venerată precum o virtute a muncii, oare?

Iubito, afundă-ți degetele mici și solzoase

în osânza, în părul sârmos al acelei eterne fiare,

împletește-i cârlionții, dacă poți..

și începe-i un cântec despre mine,

despre aventurierii liberi ori despre anticii astronauții

care, niciodată nu s-au mai întors pe pământuri..

Oricum nu mai știi de ești fecioară, ori făt,

smulgându-i cornul fiarei, întinzându-i gâtul...

Nu uita să-i prinzi picioarele dinainte îndărăt..

și înveșmântează-i în safire râtul..

Teribil și curajos peste măsură

va fi atunci tot ce va ieși din mâinile tale...

001.138

Adrian Lazarescu. “Héroine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-lazarescu/poezie/14121635/heroine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.