Poezii

Inocentul întinse o mână.. aceasta e mâna ta trudită de trupurile fragile, albe, ale progeniturilor.. Tot cu aceiași mână ai să mângâi un animal, o fiară cu blana aspră și cu trup pleoștit,

ALAdrian Lazarescu

0

0

Iubita mea se făcea că doarme. M-am aplecat spre pieptul ei. I-am atins o geană cu palma, iar cu buzele i-am dezmierdat pomeții și m-am speriat cum spiritu-mi fără de suflet, rațional, citea

ALAdrian Lazarescu

0

0

Știi.. Între lumile noastre n-ar exista nicio deosebire. Doar acea înseninare a frunții, cu care apari mereu înaintea pașilor mei - căutând, fără odihnă, ieșirea din labirintul celor care nu

ALAdrian Lazarescu

0

0

Mi-amintesc că eu însumi, stând de unul singur, dezolat peste măsură, concepusem calea de-a produce o durere cumplită, doar numind-o drept o durere-n sine de dragul de a o îndura, mulți

ALAdrian Lazarescu

0

0

Lasă-mă să-ți mai visez încă o dată visul, în care ți-am apărut pentru prima oară dormindu-ți alături, fără să mai am nici un vis. Eram doar noi, - și nici o zi de mâine. Așa că, te

ALAdrian Lazarescu

0

0

Întreaga noapte, iubita mă întreabă ce este somnul? și-acest lucru i-a rămas ca o nedumerire, până-n zori. E teribil să-i asculți frecvența, niciun răspuns nefiindu-i mulțumitor, ea

ALAdrian Lazarescu

0

0

Deșertăciunile se făcură o noapte infinită și-mi întind această încă tânără mână, cea plină de toate însemnele păcatului desenate precum o potecă în chip de călăuză pentru orbi.. ajungând

ALAdrian Lazarescu

0

0

Zorii se întind între tăcerile noastre încuviințate parcă, până și de Dumnezeu, într-un târziu... când nimeni nu s-ar mai încumeta să o ia de la capăt, străbătând fiordurile sentimentelor

ALAdrian Lazarescu

0

0

Și-ntr-un târziu, văzându-te printr-un miez de vară uitată la marginea străzii, am început de unul singur să-mi legăn ochii în balansul formelor de lut, pe care cred că doar îndumnezeirea ți

ALAdrian Lazarescu

0

0

Te zărisem într-un colț de iris, dansând agale de-a lungul privirii mele peste mările întinse și liniștite, lăsate în plata Domnului sub soarele acestei bătrâne primăveri.. Te-am văzut

ALAdrian Lazarescu

0

0

De mai bine de două mii de ani urcăm pe acest munte, iar cele de jos aproape că și-au pierdut orice formă - sub Cer... - Ce căutăm? O pribegie rotundă peste milenii? Zorii se nasc pentru a

ALAdrian Lazarescu

0

0

Dă-mi, iubito, trupul să-l presar cu niște dor și-apoi să-l stropesc cu roua din zori, măcar de-om face mai gustos ospățul trecerii noastre prin semnele-ndurării întru o nouă viață, sub

ALAdrian Lazarescu

0

0

Iată încă o zi, începând cu o dimineață – sfârșind probabil cu o seară, din multele spulberate-n vânturi acre, și totuși părând atât de umană, pe care mi-o petrec într-un fotoliu confortabil,

ALAdrian Lazarescu

0

0

Din pământ te-ai născut, fără să știi c-ai să devii floare și cerurile or să plângă, într-un târziu, după frumusețea ta.. (21 Aprilie 2016, A.L.)

ALAdrian Lazarescu

0

0