Poezie
Tango
celor care nu au un oraș
1 min lectură·
Mediu
nu îmi mai salut
vecinii de bloc de câteva zile
ei se îmbracă în metale
se spar valuri de pereții garsonierei
fumează
uneori din curentul electric nealternativ
îmi hrănesc șerpii flămânzi de războaie
cu toții se împart în categorii
în clase subclase subspecii
privirile lor viermănoase
care tot scormonesc
tencuiala
de ce (n)-avem tablouri cu volți
și amperi
în loc de suflet?
slogan pe scara blocului meu
gri
acoperit de cenușă
043.873
0

C.