Adrian Firica

E solstițiu\', treaba ta!,
e frig afară, e ziua de naștere a feciorului meu, Matei, - nervos nevoie mare! dar ce nervos, ce nervos, pentru că în toată \"chestia\" el are un \"rol minor\".
Hai că-mi plac sughițurile ... visate, dar și alea adevărate, adevărate.

Panilor hodina le cade bine ...
fluturii prin iarbă.
Iar când nu se mai poate le vine ...
capul pe umăr și visul sub pleoapă.

... ești insuportabilă,
indiscretă cu tinele în bloc
ții geamurile deschise la baie
să-ți fugă moliile levantine
da\'ți bagi busuioacele-n sân ...
hm!
... eventual veșnic
eu pe la tine nu mai trec
pentru că te urăsc
o dată
de cinci
de infinitori

PS
infinitorii și infinitoriile
știm numai noi doi ce sunt;
până acum am mâncat de cinci ori
și tot au mai rămas ceva garoafe

Îmi închipui și alternativa: poate ești numai trist!
Am văzut \"The Cube\". Evanghelic, decrepitul ieșea la lumină. Ceilalți piereau pe limba lor. Într-o anume măsură sinuciderile sunt acceptabile. Ce e te faci cu cei ce vor refuza propunerea ta?
Poemul e bine \"condus\", ideea e \"toxică\".

Stimată Redacție,
Sunt multe învățăminte în răspunsul dumneavoastră. Am aflat de pildă că UE, nu dă porc gratis, dar are norme. Am căutat și am găsit porcul codificat CAEN - norme recent aprobate de ai noștri - de unde am dedus că dvs. vă sfiiți să faceți politică explicit, dar nu lăsați omul fără o învățătură, două. După prima regulă a sacrificării porcului, indicată de dumneavoastră, am înțeles că vă plac jumările realizate prin arcuire electrică. Senzațional!, e o îmbinare a practicului cu esteticul. Mi-a arătat porcul mai ceva ca o \"iluminație\" de Căciun de pe Magheru, iar jumările n-au avut nici-un cusur.
Metoda cu invitatul porcului la palincă, vă rog ... nu este pentru mine. Eu sunt un consumator asiduu al produsului, care nu are legătură cu porcul. Pentru bunul motiv că porcul nu se pricepe la prune și nici la femei - femeile spun în general bărbaților că miros ca porcii după ce beau palincă, dar cred că se află, bietele de ele, sub imperiul unei crase defomații culturale. Chiar așa! Păi cine culege prunele în poală, porcii de bărbați ori influențabilele femei?
Chestia cu automobilul nu îmi este la-ndemână, pentru că nu am carnet de conducere, deci sacrificiul ar fi mai curând din/de partea mea.
În rest, accept orice sport \"cu\" și \"ca\" orice bărbat, care prin eroare poate fi confundat cu un animal, altminteri extrem de generos, generos ca porcul, cum se spune.

Stimată Redacție,
Stimate d\'le Anton,

Lucrurile sunt mai simple decât par, numai că va trebui să recurgeți la cunoștințele dvs. - stimate, de altminteri - de zoologie. Bunăoară șoarecii, porcii și elefanții sunt cam tot una, numai că se diferențiază prin dimensiuni. Obiceiurile sunt însă nesmintit de asemănătoare, în sensul că au plăcerea, darul și bucuria sinceră a etilizării. Noi trebuie numai să le punem la dispoziție locantele. De exemplu, deunăzi, o turmă de elefanți indieni din India s-a dus la o distilerie plasată pe undeva pe lângă o localitate, elefanții au băut tot ce era prin distilerie, nu au cauzat nici-o pagubă, dar s-au \"făcut\", cum să spun ... \"ca elefanții\", și s-au repezit asupra localnicilor pentru a reîncepe producția la distilerie, pentru a livra cantitatea necesară \"elefantizării pulbere\". După aia pe elefanți nu-i mai interesează ce faci din ei, dacă le faci urechile piftie sau trompă umplută. Cu porcii e la fel, dar cu un consum mai mic. Dacă mă gândesc bine, nici nu e nevoie de o distilerie. Se poate rezolva la cele mai \"elementare\" cârciumi, ca să zic așa. Șoarecii se duc singuri, se mulțumesc chiar cu o sticlă sau o cană, dar nu sunt buni decât de \"pate\" - un fel de \"fois gras de șoarice\", francezii cunosc rețeta. Până acum animalele astea (oameni și șoareci, oameni și porci, oameni și elefanți și oameni și oameni) nu au acuzat pe nimeni de comportament inuman sau alte alea. Nu s-au plâns că ar avea probleme cu ficatul. Le place pur și simplu.

Oriana draga, nu cred sa existe om mai potrivit pentru a te desluși în chestiunea Botezatului. Cătălin mi-a fost elev prin \'85 sau \'86, la un liceu industrial din Alexandria, România, jud. Teleorman. Mamă-sa e medic, tat-său inginer mecanic. El era băiat frumos, prost, fudul și cu un succes nebun la femei. De mic, bată-l să-l bată norocul! De când s-a făcut mare s-a făcut hmosexual, foto-model, model, om de afaceri, escroc și în sfârșit patron de casă de mode.
Despre Mihaela Tatu, se spune doar că este de trei ori femeie, dar eu spun că este numai o femeie cam trecută și de o nesimțire cruntă. Este moderatoarea unei emisiuni Tv. ce se cheamă \"De trei ori femeie\". Are un bar la Brașov și o cârciumă în București. Este \"feblețea\" lui Bogdan (Bogdan are o colecție de poze de-ale ei și toate articolele din presa scrisă care vorbesc despre \"Mihaela cât trei\"), care cunoaște totul despre această ... \"de trei ori\", care Bogdan nu pierde nici-o emisiune de-a ei, care Bogdan vede și emisiunile date în reluare, care Bogdan nu face un secret din faptul că o adorăă \"pe de trei\", care ce să mai zic.

Eu unul mi-am pierdut reflexele pentru sărbătoriri. Dar o nuntă e ceva mai aparte. Nu pot să nu te ajut să \"performezi\" - acceptă te rog barbarismul ăsta - în nobila ta întreprindere de a perfora atmosfera drept în stratul ei ozonic, până la a-l transforma într-o sită. Prin urmare voi cotiza cu toate șpraiurile rexona de gaici cu care voi intra în contact înainte de nunta ta cu deodorante.
După care îmi voi relua, împăcat, obiceiurile mele naturale.
Caută să-ți faci \"botezul\" mai la perete, nu în mijlocul sufrageriei. Am observat că de Bobotează se aruncă pe pereți cu apă sfințită, tocmai de aia îți sugerez să te dai mai aproape de pereți.

Și-ar fi aruncat și Dali, Galla,
în debaraua suprareală,
iar tu, așa a dracului și nervoasă,
ba și frumoasă, deșteaptă,
sensibilă, parșivă, poetă
- na că m-am îndrăgosti al dracu\' de tine!
și nu mă privește dacă ai sau nu casă,
dacă treci prin, sau pe lângă,
mai devreme sau niciodată -
nu poți să renunți la ceasurile lui insuficient întărite?

Caută,
o \"autosugestivă\",
o languroasă
...clepsidră!

Vai, măi Nic, de ciudă că o acompaniez pe Anaiss, care are blană, ai început să mănânci litere. Strada se cheamă \"Deșelări\", aialaltă \"Dezblăniri\", ș.a.m.d.

Eu bere nu beau. Fericirea va fi însă de partea mea, pentru că vreau să-mi testez dantura falsă. Vreau să văz dacă rezistă la zgâlțâială. Memaipomenit prilej. Mulțumesc ție, Radule!

Anaiss, dacă nu-ți displac, mă ofer ca dârdâiac pe lângă tine. E pe la Piața Universității, localul cu pricina. Trebuie să-mi spui însă dacă vei fi îmbrăcată, dezbrăcată, nici-nici, călare, pe jos, sau nici-nici, dacă ești blondă, albastră, sau dacă preferi să fii vânătă de frig.

...
să te fure
să te fure
...
cum stai palidă și mută
a să vină
a să vină
să te fure
neștiute
neștiute
pleacă șoapte
pleacă șoapte
\'le
din tine
...

au, bărbate
auzi vorbe șcioape,
caută în supărare,
iar la urmă taie
ca să cure calde!

numa\' la mângâieri numărătoarea nu a ieșit.
Cântă-te la o singură vioară.
\'Ocamdată!

Dacă o mai perii, poeSia, pe la partea de sus iese de antologie.

Kop,
mai încolo ...
om
ura
...

Dinspre partea mea de inimă ești iertat la ea, la inimă, pe toate părțile.
Nu se prinde nimeni că n-am brevet pentru practicarea medicinei și nici nu mă ține de mincinos. Vorbesc și eu dintr-o gură, care șade în alta și în alta, până la litera \"alpha\".

am văzut de azinoapte cum începuse
marea ta serbare de gală,
serbarea ta galbenă
și nu mai știu dacă m-am sfiit
sau înfricoșat am pierit.

Măi, avea dreptate inspiratul care a zis că numai feminitatea are geniul receptivității.
Mie nu-mi mai rămâne nimic de zis.

Până să vii tu în București, m-am uitat puțin prin lumea ta de poezii. Am mers cam pe Kant. Numere, figuri geometrice, colțuri și coalțe, vâjâieli computeristice, mamă-mamă. Tre\' să te strecori cu mare atenție. Pe de altă parte e și aglomerație la tine, ai o droaie de vizitatori. Mi s-a cam făcut frică să mă las pupat. Dacă e și ăsta pe Kant, cum m-ai amenințat, nu știu zău dacă nu o s-o lăsăm pe mâinile virtualităților. Motivul ăsta al mâinilor e singurul care plutește cald și te mai liniștește, dar parcă ar trebui încă să fiu prudent. Apăi dacă mai ai și sufletul inscripționat, zău dacă n-ar trebui să râmân prin tramvaiul meu sau metroul lui Nic, pentru că acolo știu cum e mersul lucrurilor.
Numai la noapte am să mai încerc încă o dată, să vedem dacă mă lecuiesc de frică.
Să văd dacă e reală încecarea asta a ta de a aduna, de a strînge, de a contola toate alea. Toate alea.

degeaba,
uită-te te rog înainte de a mai arunca ceva, că e pe jos \"zbinguinul\" de Omer, care dă tare din el dar nu reușește să se desprindă, neam, de la pâmânt, dar nici nu-i trece prin cap că nu-i nevoie să spui un lucru de două ori dacă nu pricepi nimic, că atârnă greu.
Iar ăștilalții, de ne mai tragem cu baloanele de săpun, să fim atenți când trecem razant la sol să nu cumva să tăiem elanul zbinguinului, să-i dăm măcar noi o șansă, că el nu face față cu două.

Îmi place nebunia asta a ta \"ascensionistă\". Probabil ca ești la prima \"absorbțiune dirijabilistă\".
Fă-ți damblaua, te recuperăm cu Andreea Marin sau la \"Din dragoste\" cu toate paginile zburătăcite, cu literele intacte, cu toate disponibilitățile cruciverbiste conservate, cu toate alea.
Pe onoarea noastră!