Adrian Firica

n-Am Pâine
transpir SIRENE
sirenele îmi circulă prin vene
Marți Mor de Moartea aia Bună

Aha,
Recunosc culoarea domnișoarei care m-a cules de pe drum, după care mi-am permis să și dorm - pe mâinile ei sigure fiind în brotăceală ...

Să aveți toți Sfinții cu voi: Andreia, Radu ... și toate alea ce le mai aveți. Cu voia voastră!

Felicitări,
sunteți fericita posesoare a unui minunat exemplar de \"sindrom maniaco-depresiv autoreproductiv\". Ar fi păcat să renunțați. Uitați-vă la mine, am rămas numai cu o amărâtă de depresie deconstructivă categoria \"indicar\". Numai copiii se mai uită la mine. Când nu concurez, tricotez, dar numai piese mici, un fel de batistuțe.

Am parcurs astăzi traseul “desenat” de dumneavoastră de la \"TACI!\" până la acest \"Episod în reluare\". Am făcut mașina varză. N-am folosit șiretlicuri, deși timpul și experiența m-au pus în posesia multor astfel de subtilități: diferențe imaginare, intercalări, circumstanțialități, imprecizii, mistere, trucuri.
Culmea, m-a salvat vanitatea. Am ajuns mai repede decât dumneavoastră în țărână. Nu mai am nimic de vânzare.

Vă sfătuiesc să nu vindeți aripile. Nu vă promit, dar dacă trec de faza asta a tricotatului și ajung la aia statuară, vă fac un monument cu aripile astea. Ceva greu. Sfredelește pământul și circulă sub formă de cuantă. Ce Dumnezeu, scrie undeva că depresivilor le este interzis “dreptul la cuantă”?

Andrei,
bine zici: să fie \"lumină\"!
(să \"vadă\" și polaroidu\')

HO!
Mai e \"mult\", până la ... \"multe\".
Lăsați cactușii să crească în deșert.
I-ați dat la apă, i-ați încălecat.
Acu\' strigați unu\' la altu\',
de parcă sunteți amiralii unor flote dușmane.
Ați uitat că mie unul nu îmi plac cartofii?
De câte ori să v-o mai spun?
... părerea mea!

Care e subiectul comentariului?
IDENTITATE, păi de ce nu spuneți așa!

Prin urmare v-a mers contorul - acela din poemul precedent - cu viteză mare, aveți cam 140 și ceva de ani, suntem la sfârșitul acestui secol, iar România este, în sfârșit, Marea Provincie. Sunteți mândru, oarecum stingher, acuzați o stare de singurătate socială moștenită de pe la începuturile mileniului trei, dar v-ați prins în sfârșit coada - coada de român.
Hopa, nu e verde! Păi nu așa ne-a fost vorba! Derulați vă rog și puneți de la început, cam prin zona aceea unde câte ceva îmi mai este familiar. Terminați cu prostiile astea, unde s-a mai pomenit o teleportare națională?
Așa, acum dă-mi mâna, mâna ta de poet și să o luăm la pas cu reconstrucția națională. Ușurel. Poate mai pipăim și ceva neființă. Fără tristețe nu se poate. Nu se poate și pace. Dar trece.

Brrrr!
Poemul ăsta mi-a amintit un film al lui Hitchoock, de pe la începuturile carierei lui.
Brrrr, e bun!

O să țin minte, când voi lua un interviu lui Matei, să cer o carte pentru tine și un peron pentru cine vrei tu. Nu aveam, noi doi, înțelgere că că tu citești plutind pe ape?

delfinii mecanici ajung la tine, la o cafea,
pentru că ții ochii închiși când înnoți în ocean.

n-ai avut tragere de inimă la iubiri posibile,
grăbită să tragi de scriptamanetul ăsta pe pat.

acuma lasă ... plângi, piaptănă gazonul,
căci vine și iubirea posibilă din lacrimi.

Motzoaco, m-ai prins de data asta. Sunt tributar unei ordonanțe a curtoaziei masculine, pe care o formulez neortodox: nici dracu\' dacă te pune, să nu întrebi o femeie de vârstă, că iese cu sfadă!
N-am întrebat eu dacă ești mare ori mică. Da, dacă propuneam un \"măsurător\", poate că ..., dar nu!

Aaaa,
Noosofia și homeomerii sunt sinonimle buzunăririi. Am reținut pentru dicționarul de luni.
Marțea autoportretele nu îmi reușesc.
Miercurea oamenii sunt circulari - oricât de subnutriți ar fi. Joi nu te poți apropia de ei pentru că umblă goi. Vineri îi apucă strechea, pretinzându-se toți tineri. Sâmbătă și duminică sunt o apă și un pământ: jumătate oameni, jumătate iepuri șchiopi.

SOS incalificabil pentru o \"a n t e r e l e v a ț i e\"

Motzoaco,
nu mai da în mine când sunt căzut la pământ. Nu m-am insolat \"deanpicioarele\" niciodată. Când stau vertical sunt insolent, ca să nu-mi boțesc costumația.

Motzoaca, Dominique, SIRENA, bianka

Motzoaco, mai facem câteva schimburi de cuvinte ziua în amiaza mare, pe alea negre la dăm la spate, ce rămâne, rămâne între noi.

Dominique, \"La mulți ani!\" - într-un cuvânt. Nu te pun de față cu dicționarul, pentru că mă pot trezi că-l și cumperi.

SIRENA, voi fi atent de acum încolo, voi formula altfel insultele: după, nu înainte.

bianka, mă faci să fiu trist.

Mda, de parca nu erau destui care sa se creada jmecheri si sa-si dea drumul la gura pe site-ul asta.

* Am spus de nenumărate ori că îmi lipsește dimensiunea credinței, că nu cred, că nu folosesc nici accidental o astfel de expresie. Nu este un truc. Nici drumul la gură nu-mi dau … pe sit. De dat în stambă, mă dau. Cu premeditare.

Tehnica literara? Faptul ca stii sa scrii nu te obliga si sa o faci, domnule Adrian Firica.

* Nu scriu. Bat niște semne, în cazul de față. În alte ipostaze desenez semne, caligrafiez, fără menajamente și fără teamă că nu vei fi unul dintre “cititori”. Nu sunt tehnician. “Domnule” se poate să fie un cuvânt lipsit de sens, fiindu-mi suficiente numele și prenumele.

Si nici sa ai pretentii de a fi spiritual.

* Mă simt depășit. Poate mă ajuți să devin spiritual, să mă împroprietăresc, pentru a avea, mai apoi, un motiv pentru a ridica pretenții.

Bi-ologie? Ma faci sa rad...

Te cred!

... că tot nu mai sunt autoportretele la modă, iacătă un portret:

te aprob:
suflă vântul, uneori, prea tare,
însă numai un “sindrom” al clarviziunii
poate să miște piesa promisă de puzzle,
pe post de frunză pusă
pe trupul botezatului, astfel încât “totul să fie dezvăluit”.

numai taxiurile nu opresc la fluturarea ta de mână fiind bătute de vântul incoerent,
numai prietenii fac pasiuni pentru Metrou când ți-e lumea mai dragă,
tu urci într-un tramvai – primul tramvai din viața ta – fără prgătirea elementară:
și cu ramă de argint încadrată, și cu prejudecăți, și cu prudență, și cu dantele îmbrăcată,
și cu chef pur și simplu,
și cu atâta politică pe cap, suptă de politicienii acadelelor.

te aprob, cu un amendament:
culcă-te, altfel te trezești că îți doarme iubirea și n-ai amintiri în care să ghicești!
am să mă angajez cu ora, cu ziua, pe la toate secțiile de Poliție prin fața cărora treci,
să fluier după tine ca polițiștii, să întețim vântul în așa hal,
încât să smulgă dantelele de pe tine,
să rămână din tine numai partea scrisă.

până la urmă tot ajungi pe mâna criticii,
însă e să plăcut să tragi cu unghia pe dinții unui piaptăn,
citind indecizia, ori perplexitatea din textele lor:
partea scrisă e din Borges, partea descrisă e din Marquez,
partea cu semnul spadei e cu Erendira,
iar impostorul din Merv este Arcadio Buendias.

Domnule Geană,
nu mă așteptam să deveniți un așa de înverșunat cenzor. După cum vedeți, nu obișnuiesc să folosesc cuvinte din acelea ... triviale. Apoi, eu scriu în virtual, nu mă exprim pe \"sticlă\" sau la radio. În fine, cum ar trebui să umblu îmbrăcat, că după cum vă uitați chiorâș la mine, pare că \"afișez\" nud (numai legislația californiană interzice acest lucru, din câte știu!), iar mama mea mi-a dat drumul prin lume așa cum mă vedeți? Nu vă înțeleg! Știu că sunteți la fel de supărat și pe Gheorghe, dar din cu totul alte motive.
Altfel, vedeți ce preocupări serioase am. Vreau să scriu un dicționar.

SIRENA:
nu dumneavoastră v-am oferit un stânjenel mov, cu două săptămâni în urmă?
V-am dat o petunie galbenă? N-am vrut, am confundat lungimea nopților albe cu profunzimea cafelelor negre. Toți scriitorii cad pradă acestei confuzii, dar nu e vorba de dileme. Dilemele apar din altă parte, din partea sexului delicat și fumos, care nu se poate decide, sau nu se pronunță unde și cum să fie noaptea și cafeaua, pentru că se spune că virilitatea poeților este îndoielnică. De aci provine dilema, care mai curând este o dramă opțională ș.a.m.d.

Vă solicit să interpretați un mic rol, într-o pantomimă.
Evident, nimeni nu are voie să spună un cuvânt. Totul e pe mutește.

Ridicați-vă brațul stâng în sus, mai sus, sus de tot, apoi potriviți-vă palma pe ceafă. Ridicați și brațul drept ... potriviți palma pe buze.

Nu se aude ce spuneți, însă aveți și un sprijin. Folosind cuvintele vă spun că îmi transmiteți: \"nu știe stânga ce face dreapta\".

Văd că aprobați, dar continuați să rămâneți în această poziție care vă pune în valoare calitățile de \"amforă\".
Așteptați un spirit din 1001 de nopți, sau vă mulțumiți cu mine care vă privesc extaziat ... după atâta absint?

Cosmine,
e lung drumul până la ceea ce se cheamă \"fidelitate\".
Cearcănele mă denunță, dar nu mă înșeală. Ochelarii se mai sparg. Asta mă costă: pe de o parte, înjurând, mă autodenunț; pe de altă parte, sunt obligat să duc mâna la alt buzunar, unde nu găsesc nimic palpabil.
Sper să fi fost destul de explicit. Cum ar veni vorba: ce spune un perete altui perete?
Singurul răspuns valabil este: ne întâlnim la colț!

Domnule Geană,
dumneavoastră sunteți într-o perpetuă explozie solară, puteți deveni un pericol pentru omenirea de sex feminin vag protejată. Mă gândeam să vă propun o afacere: sex la pungă - la pungă vidată, evident.Protecție maximă.
În ceea ce privește problema persoanelor de vârsta a treia, vă rog să vă mai gândiți. Poate deveniți mai îngăduitor. Să zicem ora 9.00 AM. Vă rog!

Domnișoară Silva,
mi-ați zăpăcit complet frigiderul. M-a admonestat - pe bună dreptate - că nu v-am condus până acasă, s-a decuplat și a plecat de nebun să vă recupereze din noapte. Apoi, relațiile noastre au revenit la normal, după acest “acces”, însă a devenit foarte ceremonios când mi se adresează și învață italienește, franțuzește și arabă. Dorește să vă facă poze pe plajă, sau la plajă … Era vădit emoționat când mi-a transmis această dorință.
Mi-a întins o legăturică de sirieni pentru tocană spunându-mi că nu se taie ci se rup, astfel încât să-și păstreze calitățile naturale nealterate. M-a certat că nu v-am lăsat să vedeți meciul Rapidului. În rest, ce să mai spun … mai am atâta prudență încât să nu dau un înscris din mână, câtă vreme timpul este “probabil”. Despre sonete nu mai poate fi vorba. Sunt cam rigide.

Domnule doctor Nexus,
orice discuție cu domnia voastră este profitabilă. N-am știut că mă pot uita “fumos” la o femeie, pretextând că sunt grăbit să ajung acasă. Splendidă lecție, discretă. Mi-a plăcut cum mă menajați, jucând dumneavoastră rolul lui Gică. Data viitoare, vă rog, să-mi strecurați printre pleoapele profesional mijite cum să mă comport mai departe, când să trec la elegii și cum se procedează. Tactul mă interesează, în mod deosebit.
Apropo, am reținut de la Bogdan că veți veni peste trei săptămâni în țară pentru a aplica o procedură unuia … nu-mi aduc aminte cum îl cheamă. Să fie adevărat, oare?!

Am citit aseară și mai spre noapte, \"la rând\", din volumul lui Matei - prin bunăvoința Adrianei ajuns pe mâinile și sub ochii mei. De regulă nu citesc în Metrou. De data asta, în dimineața asta, mergând către serviciu, am citit.

Citesc și acum, la serviciu, pe furate, poeme dedicate unei femei, prietenilor, oamenilor. Citesc niște poeme de dragoste, dintr-un volum de versuri de Matei Ghigiu. E un fel de sală de așteptare pentru înțelegerea stucturală a fenomenului. Poate că am să întreb femeia_aripă care e secretul ei.
După deslușirile și îndreptările sale am să mai citesc încă o dată.

Deocamdată sunt vulnerabil.
Oricum, mulțumesc Matei ... mulțumesc Adriana, mulțumesc Andrei!