Adrian Firica

bine că ai texte lungi dar ... decise!
eu iubesc femeile, cu precădere, în starea lor de eboșă prozodic/prozaică. după aia, ele mă alungă în curul gol de la ele din casă - eu, de felul meu, fiind cast.
tu, pe ce lume trăiești și, mai ales, pe cine dai afară: cum; de câte ori; de ce; din ce emisiune ...?

păi, păi ... DoDule, DoDule!
a fost prigonit, aci, pe sit, prin urmare-n lumea largă, numele tău, dincolo de rigorile exercițiilor floretistic/spadasinistice?
Dodule!?
mai e puțin și se coc dudele - nu vorbesc de alea \"ușeriste\"; treaba lor!
pe \"sit-asta\", eu unul, nu m-am simțit ofensat când mi s-a spus că nici dude-n cap nu mi-au căzut, că nici pe ele n-am călcat, deși am avut un dud frumos în curtea în care am copilărit, un porc zbanghiu care sărea gardul mai ceva decât câinele ... și, spre rușinea mea, am crezut ce mi-au spus alții despre gâște, curci, găini și COCOȘI.
din păcate, nu am fost întrebat dacă am băut țuică de dude, că aș fi răspuns că da, dar că am băut felurite feluri și că, dintre toate, prefer numai felul ăla alcoolic, pe care îl făcea bunicul din partea tatălui meu, acasă la el, în satul Crăciunei.
vorb-aia: cu Tzupa cu Suman la mine-n Club, literar-mente ce manolescu-am făcut în pivnița mea de țuică de marcă; DoDu Reserve?!

cât pe ce era să spun că: /lauda de sine,/ nu miroase-a bine./.
numai că sunt alții, mai breji, care sunt convinși că: /apa trece,/ pietrele rămân./.

sugerez adepților ultimului proverb citat să se uite pe ce/unde le \"calcă\" mintea, iar celorlalți să voiască să poarte tot timpul pe cap o coroniță ... binemirositoare.

Dragă Maricica,

după socotelile mele, poeziei - în general - îi șade bine fără comentarii. numai așa poate fi apreciată ... frumusețea ei, nudă.

nu nu sunt indignat. sexopatul Bebe mă amuză - el, nu pacientele. totuși, nu vreau să mă trezesc cu Bebe în patul meu, având și eu \"obsesiile\" mele legitime, legate de pat. sunt heterosexual și mă mulțumesc cu limita asta ... impusă.

poezia \"Gaza\" e din alt registru semantic. nu e un autoportret, ci o spovedanie.

Dumi, tre\', în caz\' de față,
fierbântat tu, ca oțelu\'
să nu scapi cumva din față
cam care ți-e ție țelu\'.

ba, eu am ideea fixă,
cum că e „capot de nișă”,
e capote anglaise sadea,
nu e ăla de pe ea!

mulțumesc Adrian. am îndreptat. o să-i dau mielul cumpărat ieri lui Cioroianu. ouă să-și cumpere singur!

Genunene cu catrenu’,
omori omu’ cam ca trenu’.
N-ai semnalul de alarmă,
om de litere să-l tragă.

Sesizași tu bine, Cioacă
unde e a lumii cloacă.
Nu-i în corpul ce-i cultură,
ci-i la noi în bătătură.

Refren:
hop ș-așa
și iar așa!

Da Felix, e și Dan C. Mihăilescu om. Are și el lipsuri, chiar dacă-i „un animal metafizic”, cum spune Schopenhauer, pe care el nu l-a citit.
cândva, va afla că: „Orice zi este o mică viață - orice deșteptare și sculare o mică naștere, orice dimineață o mică tinerețe, orice culcare și adormire o mică moarte.”

Cosmine, tu, ca un privilegiat ce ești, să știi că te înzestrez cu două CD-uri Guță. Să nu te pună dracu’ să mă eviți ... că-ți trimit creațiile lui pe mobil.

sunt câteva idei aici, emise de intervievat, copioase:
1. \"Revista pe care o scot, „Idei în dialog”, militează, nu verbal și ideologic, ci practic, pentru o relație normală între creatorii de cultură și ordinea proprietății private, care este capitalismul. O altă problemă ține de proasta irigare a țesutului cultural. Avem un sistem circulator prost. Deși suntem tineri, suferim de un soi de tromboză generalizată.\",
2. \"... După ce m-a executat gașca naționaliștilor în `96, după „Politice”, după 2001 m-a executat gașca progresistă de la revista „Observatorul cultural”. Am o părere foarte proastă și cred că reprezintă o serioasă frână în vindecarea trombozei de care vorbeam.
...
- Cineva spunea că ele sunt inima, plămânul și ficatul unei literaturi. Cum comentați aceste cuvinte?
- Grupurile culturale, da. Dar nu găștile. Gașca este o haită. Ori, eu nu cred că ficatul – un lucru atât de respectabil și vital vieții noastre poate fi asociat cu ideea de gașcă.\"
3. \" ... Omul care născut cu scaunul lipit de cur nu este un om de cultură. Este un belfer. Bineînțeles că există și conced acest lucru.\"
și, în fine (cu întrebarea jurnalistului cu tot!):
4.\"- După succesul obținut cu „Omul recent”, ce va urma să apară pentru cititori?
- O carte mozartiană, care pornește de la o conferință despre cosmologia lui Dante. Un subiect aparent inactual din poetul meu favorit, Dante. Cartea va apărea la „Târgul Gaudeamus”.\"

eu, Adrian Firică, în fața acestor idei exterminatorii mă simt parașutat, dacă nu într-o morgă, atunci cel puțin pe o masă de disecțe a unei facultăți de medicină.
fie una fie alta (morga ori sala de disecție) sau și una și alta au o plăcuță pe care scrie Patapievici.

oameni buni, de la Prometeu încoace a fost un vid, spune Omul contemporan Patapievici, cel ce a furat, în fine, focul contemporaneității și o să vă dea din el pe săturate la târgul de carte.
opinez că multe din \"preparatele\" ideatice ale lui Patapievici sunt doar organic-viscerale, așa că vă sfătuiesc să vă apropiați cu prudență de strigătele sale hepatice.
oameni suntem, nu semizei dispuși chinuințelor!

am citit: \"Referatul biblic al Creației, ne spune că Dumnezeu l-a creat pe om în urma sfatului dumnezeiesc, după chipul Său ...\" și m-am oprit.
Stau încremenit în întrebarea: cine a fost cel ce a dat sfatul dumnezeiesc Lui Dumnezeu?
După ce mă lămurești, voi citi cu mare eliberare ce urmează. Promit.

Liviu,
eu bat câmpi.
câmpii, cânepiii se spune,
păsări, vorbe. Concorde ăla e la pământ, ca brand.
păcat!
îmi plăcea cum își ridica ciocul! spre paseri! reclama e sufletul. restul e comerț!

lol,
io merg cu autobuzul. ea stă pe autobuzul care merge - ceva contra firii, ori ceva în sensul întrebării aceleia: cu câți kilometri la oră zboară o muscă, în interiorul unui avion, care zboară cu 900 km/h, astfel încât musca ajunge în 10 secunde din coada avionului în cabina piloților, distanța parcursă de muscă fiind de 30 de metri?
dacă nu am \"pus\" bine problema, înseamnă că nu am priceput ce caută pe autobuzele în mișcare o prezentatoare de emisiuni sportive între o stivă de suluri de hârtie igienică.
de data asta \"musca\" prezentatoarei nu se vede, dar se vede musca uneia care ne îmbie să cumpărăm Gealan.

eu vin cu Genuneanu, \"ca\" să facem impresie bună. să se spună că suntem, fiecare, \"unu și jumătate\". singur nu vin, de frică și pentru că luna mai are reputația că-i belalie ... e plină de peripeții și de alergări de cai.

care tub? am două Sharpuri în casă!? din câte știu eu marca asta are o reputație bună la rezoluția imaginii. nu ține, vrei să le arunc pe geam, dar ... mă mai gândesc. pot să le țin închise, un fel de culme a ignorării. de furie, s-ar putea să-și deterioreze calitatea imaginii. cine știe!

pentru acum

(apoi lăsam spațiul de articulare)

chiar știind că în această odaie intercostală
...

Un zbor de cuvinte, vine pe rând. Cam dintr-o parte.

Mihai,
starea asta deplorabilă trece, dacă trece înseamnă că n-are stare și ... treaba ei dacă-i deplorabilă. A, da, câtă vreme experiențele mele vitale sunt în pragul deplorabilului, cum să nu mă chinuiesc să-mi maximizez performanțele tocanistice, până la perversiune ... acum și cu miere caramelizată și mieji de nucă: e bine, să luați din piață o salată din aceea cu frunze generoase; pulpa de noaten, măcar o zi să fi stat în vin și după ce mai faceți și mai dregeți, să puneți tocana pe frunza aia mare și să o răsuciți. Sosul ăla mieros să-l picurați pe deasupra. Scorțișoară, lămâie ... nu strică. Pâine! Ca să nu iau alt cartonș.
Șerban,
te sa lu t, tu eș ti ca și pr ie te nu lm eu
(difuzorul anunță că Șerban și Adrian sunt consemnați între mangolii, până la confinele lumii posibile; vecinii lor de celule vor primi, din când în când, câte o petală de magnolie, dezodorizată; în luna mai a.c. Șerban și Adrian vor fi privați de simțurile văzului și mirosului.
Ela,
păi, ce mai aștepți, comentează, dar ... nu CA COMENTATORII teve. Pun eu fir, omor Minotaurul, nu te las de izbeliște, cum a lăsat măgarul ăla pe Ariadna cu sucala în mână, el plecând cu \"gloria\" (Andre Gide, Teseu - interpretare liberă, dar onestă!)
Victoria,
nu vezi cât de urât sunt?
Andu,
daaaaaaaa, nici tu n-ai crezut.
daaaaaaaa, nici ei nu ne cred.
Ioana,
parcă ai fi tu, de când ți-ai schimbat stilul.
nu bag mâna în foc, aștept să cauterizezi!

concepută de Media Lab, unitate din cadrul prestigiosului Institut de Tehnologie din Massachusetts (MIT), poșeta bYOB este un produs adresat femeilor care iubesc tehnologia.
bYOB înseamnă “Build Your Own Bag”, adică “Fă-ți geanta”, și e realizată din stofă modulară, permițând îmbinarea în mai multe variante.
materialul e capabil să interacționeze cu utilizatoarea.
în momentul în care i se atașează mânerul, gentuța răspunde ...
de exemplu, iluminează interiorul atunci când percepe întunericul din exterior, avertizează proprietara atunci când lipsesc unele obiecte, furnizează informații descărcate de pe Internet prin Bluetooth (meteo, locuri de parcare, hărți, obiecte dispărute, etc.).
poșeta e rezistentă la apă.

cercetătorii de la NEC Corporation încearcă să \"spargă\" aceste limitări într-un mod revoluționar.
conceptul P-ISM este atât de radical încât a reușit să uimească pe toți cei care l-au văzut sau au auzit de el. practic, cinci componente de dimensiunea unui pix vor alcătui un computer. unul dintre pixuri reprezintă procesorul (CPU), altul este o cameră video, al treilea proiectează o tastatură virtuală, unul are rolul de proiector și înlocuiește display-ul tradițional și ultimul este responsabil de comunicații.
toate aceste componente comunică între ele fără a fi conectate prin fire. chiar dacă în momentul de față saltul până la crearea unui computer care să arate în acest fel este imposibil de făcut cu tehnologia actuală, apariția în viitor a unor astfel de dispozitive este certă.

nu e o magnolie.
e o \"malignă\".
... păcat!

\"ecrAnizare\"
scuze!