Adrian Erbiceanu

Domnule Petrescu,
Titlul pe care l-ai ales spune mai mult decat toate cuvintele care au urmat. Daca versul meu te descatuseaza, inseamna ca am facut si eu ceva bun in viata. Daca \"cuvantul meu te exprima\"...nu stiu cum sa-ti spun , dar cuvantul meu nu poate sa exprime pe nimeni altcineva decat tot pe mine. Am inteles perfect al doilea vers, daca
mica dumitale interventie se vrea poezie: sunt la fel de scump ca... benzina. Excelent, numai nu ma folosi in locul ei. S-ar putea sa nu-ti mai porneasca masina! Si, apropo, daca tot discutam de poezie, unde ai gasi rimele astea perfecte: exprima/benzina? Dar, dupa cum arata poezia de astazi, ce mai conteaza!...

Domnule Bogdan,
M-ati luat pe nepregatite. N-am stiut ca exista atatea posibilitati. Sincer! Pentru ca n-am mai intrat pe ele,
n-am de unde sa stiu care este cel mai frecventat. Va rog sa alegeti dumneavoastra unul si sa ni-l aduceti la cunostiinta. ( Dupa mine, cel mai simplu de retinut, in lumea de astazi plina de coduri si de parole, ar fi:
pan@poezie.ro) Dar ,din nou, las totul pe mana dumneavoastra.
Si eu, la randul meu, va salut.

Stimate domnule Brasoveanu,
Am deschis discutia de fata cu un scop bine determinat. De
altfel, daca ati citit primul articol, si sunt sigur ca ati
facut-o, ati retinut ca ma refer la un fenomen care tinde sa ia proportii: ruperea legaturilor firesti care trebuie sa existe intre generatii. Neintelegand tineretul, il rupem de noi, il indepartam. Si o data produsa ruptura, nu mai este cale de intoarcere. O afirm din experienta, din ceea ce vad ca se intampla, cu tot mai mare viteza, in jurul nostru. Cred ca esti de acord cu mine! Clanul, prin insasi
structura lui, margineaza pe cei care, de altfel, ar trebui sa-i apropie, ucide ori ce tentativa de \"eliberare\",
distruge, in final spus, talentele.
Nu cred ca o sa ma invinuiasca cineva, pentru asta, de paranoia! Dar primeste, te rog, multumirile mele pentru interventia bine venita pe site, si pentru frumoasele cuvinte pe care mi le-ai adresat.

Cavalerule fara cap,
Cum de nu ti-ai dat seama ca ridicand sabia si lovind ceea ce era dedesubt, te-ai omorat pe tine?! Atata mai aveai!...
In rest...povestirea este interesanta. Putin din Ispirescu,
putin din filmele americane si...nimic despre subiectul de fata! Nu fii amarat, am sa salvez ce se mai poate, am sa pun fragmentul la dosar, si am sa-l pastrez pana cand o sa vina timpul sa le spun povesti la nepoti. Uite cat de usor poti sa ajungi celebru! Dar ce facem cu cei pe care ,de fapt, ne propunem sa-i ajutam?! Vezi cat de usor este sa fabrici o gluma si cat de greu sa te pui la treaba?!

Stimate domnule Bogdan,
Pan era intradevar urat, dar al naibii de istet. Prin locurile pe unde imi duc eu traiul, infatisarea nu are nimic de-a face cu calitatiile spiritului. Daca iti raspund glumet la intrebarile puse este pentru ca am realizat ca apreciezi gluma; altfel nu ti-ai fi ales acest pseudonim!
Trecand la subiect, te asigur ca am inteles de la inceput la ce te-ai referit. Din respect pentru politica site-ului,
pentru a nu individualiza, pentru a nu starni o polemica care sa devieze din nou de la subiect, pentru a ramane cu degetul indreptat catre toti cei care se simt \"cu musca pe caciula\", am preferat sa-ti dau un raspuns, asa cum bine ai remarcat, indirect.
Referitor la partea a doua a interventiei tale, fara sa vrei m-ai atins exact acolo unde ma doare: Ce trebuie sa facem ca cei care abia isi deschid aripile, sa fie capabili sa-si ia zborul? Ei, bine, fara sa vrei, ti-ai aratat calitatile sufletesti, chiar daca infatisarea n-ar parea
s-o arate (ma refer la Pan!). Invitatia ta mi-a dat de gandit! Poate ca e cazul sa pornim o discutie pe acest subiect. Poate, multi alti iubitori de poezie, cu mai multa sau mai putina experienta, ar putea sa ne ajute! Adolescentini?! Da! Doar de aici porneste poezia!
Ma gandesc ca poate in curand, sub o forma humoristica, am sa incerc, daca timpul imi v-a permite, sa dau cateva ne-sfaturi despre poezie.
Multumesc pentru invitatie, si m-as bucura sa vad cat mai multe interventii de aceasta minunata idee.
Cu tot respectul pentru munca pe care o faci,
Adrian Erbiceanu

Domnule Gabriel Nita,
Eu sunt si mai nou pe site! N-am avut inca timpul necesar sa studiez imensitatea materialului publicat. In plus, ca si dumneatale, probabil, mai am si altceva de facut. Ce m-a facut sa intervin, fiind asa un \"boboc\", este dorinta sincera de a fi de ajutor. M-am uitat, de curiozitate, la motto-ul dumitale: \"Nu exista solutii!...\" Solutii exista la absolut toate lucrurile! Si numai cautandu-le, punem in miscare acele forte uriase, care ne elibereaza! Utopic,
nu-i asa?! Nu! Este realitatea, este viata de zi cu zi, este
\"rezonul\" de a fi!
\"Sfatul\" tau este bine venit.(L-am pus intre ghilimele pentru ca asa se intituleaza). Am de gand sa-l urmez pana la un punct. Diferenta dintre noi este uriasa. Eu privesc lucrurile, cautand aspectul lor pozitiv, dumneata l-ai imbratisat pe \"NU!\", dar asta nu inseamna ca nu putem sta de vorba civiliza. Precum vezi! Si poti citi fara frica comentariile, n-o sa ai nimic de pierdut. De castigat... poate!
Cu respect, pentru Opiniile dumitale,
Adrian Erbiceanu

Lui Liviu Dascalu,
S-ar putea sa ajung un adept al metodei bufliniene, sau cum ii spui dumneata, dar mai intai trebuie sa aflu ce este. Sunt foarte deschis la nou, iti transmit acest mesaj de pe \"Noul continent\", de pe unde, daca nu te adaptezi foarte repede, ajungi o \"Vechitura\". Opinia ta, pusa pe site, a ajuns la mine cu viteza gandului si mi-a dat de gandit. Cu o parte dintre ideile exprimate, sunt de acord. Cu faptul \"ca exista conflicte care au prea putin de-a face cu literatura\", nu sunt de acord! Ce cauta pe site? Ultima fraza din \"opinia\" dumitale, mi-a adus aminte de Caragiale:\"...s-o semnam si s-o dam anonima.\" (Citat din memorie).
P.S.: M-am folosit de cuvintele lui Caragiale, pentru ca pe undeva, pe la mijlocul interventiei, afirmi ca redactia ar trebui sa intervina la atacurile directe la adresa unor persoane, pentru ca in final de fapt s-o incurajezi.
Fara intentii rele,
Adrian Erbiceanu

Pentru Stefana Daos,
Fara sa vrei, uite ca participi pe \"site\" ( am pus ultimul cuvant intre ghilimele, pentru ca nu exista inca in DEX si, deci, poate fi considerat \"ilegal\" - ramana vorba intre noi,
imi place sa-l harjonesc pe Pan-ul nostru, care din fericire tine la gluma! -) si nu exista nici un pericol ca
o sa-ti creasca un cap de hidra atata timp cat nu uiti de unde ai plecat. Pe de alta parte, critica este motorul care impinge inainte evolutia. Examenul tau de constiinta este bine venit! Dar nu uita, una este sa critici, stiind bine ce vrei sa spui, bazandu-te pe adevaruri, si cu totul altceva este sa blamezi. Asta este si intentia, clar exprimata, in materialul de fata.
Numai bine,
Adrian Erbiceanu

Dana,
Poezia a fost publicata numai pe acest site. Asadar, nu este ceva ce nu mai poate fi rearanjat. Imi place insistenta ta. Am sa ma gandesc! Da-mi timp!
Multumesc.

Domnule Bogdan,
Considerand ca rugamintea dumneavoastra este serioasa, va raspund serios.
Hidra din Lerna (Hydra Lernaea), conform mitologiei grecesti, era un monstru cu mai multe capete (ca balaurii din povestile noastre). Daca imi aduc bine aminte, era fiica lui Typhon si a Echidnei.Dar asta nu are importanta!
Ea ucidea pe oricine ii simtea mirosul ( mai putin frumos spus, duhoarea). La fel ca in basmele romanesti, de cate ori i se retezau capetele, cresteau la loc. Am uitat sa mentionez, unul dintre capete era nemuritor. (Cati n-ar vrea!)
I-a revenit lui Heracles, vestitul erou grec, sa-i vina de hac. De fapt, asta a fost una din cele douasprezece munci pe care el le-a avut de indeplinit. Nu mai stiu a cata, dar nu conteaza! Si inca ceva, pentru ca mi-am adus aminte, sangele ei era veninos. Cine era atins de el, murea! Fereasca Dumnezeu!
Multumit?!

Greierele meu, saracul,
A cantat de si-a rupt sacul,
Dand furnicii, cu pricina,
Timp s-o fure pe...albina!

Dana,
Iti respect parerile. \"Nu-ul\" pe care l-am pomenit se referea la viata, in general, nu la poezie. Nu a existat, din partea mea, nici un moment dorinta de dadaceala. Si nici nu poate fi vorba de vreo suparare. Daca n-am fost, la randul meu inteles, scuze! Fiecare are dreptul sa interpreteze o poezie in felul lui. Este, de fapt, ceea ce am facut pe marginea acesteia. Multumesc!
Erbiceanu

Ce te-a suparat asa de tare, domnule Dan?
Punctul tau ma onorifica. Inseamna ca ti-am atras atentia si deci mi-am atins scopul. Daca era un semn de exclamare, o ,da, atunci aveam o problema!

Monica,
Parafrazandu-te, \"tot eu\" pe linie, de data asta fara glume.
Alergand dupa inovatii nu e nimic rau. Suntem facuti sa experimentam! De multe ori reusim, de multe ori, nu.
M-am uitat din nou peste \"Fotografie\". Titlul o defineste.
O asezare a cuvintelor, ca decupate dintr-un ziar, sub o forma perfect romboidala. Este cu ce-am ramas. Dar...fraza
de incheiere este, ea insasi, poezie. Te-ai gandit la asta?!
Da-mi un semn.
Erbiceanu

Dana,
Un sfat prietenesc: Nu-l mai lua niciodata pe \"NU\" in brate!
Pentru oameni ca tine am scris, si pus pe site, aceasta mica triada. Si eu am trecut pe acolo! Toate panzele sus!
Si, pentru ca ai citit din nou poezia, o alta cheie pentru
a o intelege: \"dangatul cotidian\" nu este decat forma ascuns-manifestata a primului vers. Fiecare cu parerea lui! Fantastic!
Numai bine.
Erbiceanu

Dana,
Observatia ta e corecta: Cercul a fost inchis! Sper ca mesajul meu a fost, si o sa fie, interpretat corect!
Referitor la \"micuta ta observatie\", raspunsul meu este:
1.)\"Edificand esafodaje\": \"A edifica\", banuiesc ca stii ce
inseamna; \"Esafodaj\" este o derivare provenita de la cuvantul \"esafod\", pe care, de asemenea, presupun ca il cunosti. Creand constructia mentionata am presupus ca toti cei care \"au minte\" , au sa priceapa ca m-am referit la expresiile atat de populare: \"a-ti sapa groapa cu mana ta\";
\"a-ti taia craca de sub picioare\" sau \"ce face omul cu mana lui nici dracul nu...\"s.a.m.d. (Nu obisnuiesc sa dau explicatii la mesajele mele, dar, cu dorinta de a te ajuta sa intelegi mai bine textul, am facut-o!)
2.)Metrica, la versul specificat de tine, sufera, numai, daca este luat \"mot-a-mot\". De fapt, este vorba,la final, de niste vocale in hiat, care pot fi constrans prin citire, pentru a amplifica senzatia de \"dangat\". Mai citeste o data textul. Cand ai sa ajungi la cuvantul cu pricina, silabiseste-l. Ai sa auzi \"dangatul\"!
Toate parerile tale sunt bine venite! Spune-le tare! Cum, altfel, ai vrea sa ajungi sa te pricepi!
Cu siceritate,
Erbiceanu

Monica,
Mi-am permis sa fac o \"gluma\" pe care am atasat-o la Fotografia\" ta. Cred ca-i gasit-o!
Parerile tale ma magulesc si ma obliga!
Multumesc.

Am stiut dar n-am putut sa-ti dau citire
De frica ca ma afla gazetarii
Si ma obliga la despagubire
Cu tot ce mi-a ramas +...ochelarii.

Accept si-o copie, daca-i fidela,
Pe-o foaie de hartie perforata,
Cu-n roz-bonbon, trasat cu-o acuarela,
Si-obligatoriu autentificata.

Acuma e tarziu! Dar encefalul
Imi da dureri de imi vibreaza teasta...
Mai am in gand, nespus, originalul,
Iar dupa colt, c-o matura, nevasta!

P.S.:Sper ca ti-a placut gluma. Si, pentru ca am observat ca iti plac versurile mele, ai sa gasesti, abia introdusa pe site, poezia: \"Izbavire\". Fara glume!

Florina,
nu numai ca ai avut \"urechi sa auzi\", dar ai si suflet sa simti!
Ferice de tine!
P.S. Astazi urmeaza partea a treia: \"Izbavire\" - \"cine are minte, sa priceapa\". Sunt sgur ca o sa-ti placa!

Monica,
Ma adresez atat de direct pentru ca am ramas fara cuvinte!
Mi-am pastrat si eu gandurile prin sertare pana cand am inteles ca am obligatia sa le restitui poporului de unde vin. Intr-un foarte scurt timp am fost comparat, prin felul de a scrie, cu Nichita Stanescu. Eroare! N-am nimic de a face cu scrisul lui. Mai recent, probabil datorita mesajelor, asa zis incifrate, din poemele mele, s-a afirmat ca nu sunt departe de Ion Barbu. Alta eroare!
Dar, Eminescu?! O ,Doamne! Cine n-ar vrea?!
Multumesc frumos!