Poezie
Divina Tragedie
Cantul XI
3 min lectură·
Mediu
Amestecat în \"gloata parazită\",
Sau cel puțin așa etichetată -
De când de \"Zei\" fusese slobozită
Să \"zburde\" flămânzind și degerată -
Mă consumam în mine, ca de teamă
Că tot ce văd e-o lume-adevărată.
Un imuabil gând – ce se destramă
Când dă cu ochii de cărări pierdute –
Mă controla, pe când o radiogramă,
Ordin \"de sus\", căzu peste \"redute\":
-\"Þi-e drumul drept precum îți este firea;
\"Cel Mare\" a decis să te salute!\"...
Din nou pe capul meu vălătucirea!...
\"...Menține-ți pasul după cel din față!
E șansa ta să-ți împlinești menirea!\"
Și l-am urmat ca ...boul prin fâneață.
Fără să am nici cea mai mică scuză,
Că mă țineam de-o umbră șugubeață,
Care, crezând în starea ei confuză,
Făcuse trei cărări dintr-o cărare,
Presată de-o nevoie-călăuză...
Rămas, din nou, pe drum, fără ghidare,
Urechii mele i-a fost dat s-audă
Un glas -urcând ca din canalizare-
Prin gratii, opintindu-se cu trudă.
Cu inima la gât, drept amuletă,
M-am scufundat pe calea asta udă.
Din urmă, ca mânată de-o vendetă,
Care se-ntrezărea tot mai aproape,
Mă hăituia misiunea mea \"secretă\",
Fără să știu că-n mediul dens de ape
- Un sublimat de mase omogene –
Doar cei cu măști erau sortiți să scape.
\"Cu măști?!\"... Ca niște noduri gordiene,
Scurtate, fără nici o tevatură,
Un gând țâșni -minuni olympiene!-
Ducându-mă cu mâinile la gură:
\"Cum nu-mi dau seama, prin asociere,
Că Masca este Cheia spre...Armură?!\"...
Incorsetat, de propria-mi cădere
Prin spațiul ce părea că se contractă,
- Fără avize de expropriere -
Cu mintea zguduită, dar intactă,
Mă zvârcoleam, în zone ferecate,
Spre-a-mi regăsi poziția exactă.
Doar vocile, ce mă urmau ingrate,
Se disipau, obscure și prudente,
Prin infinita insalubritate,
Plutind pe duhnitoare sedimente.
Să am în față, oare, \"basamacii\"
Sau urme ale Romei renascente?
\"Atât mi-a fost!\" -mi-am spus- zărind gonacii
Ce mă-ncolțeau, ca pe-o cățea străină,
Căzută-n laț - cum cad...\"aurolacii\"-.
\"Atât mi-a fost!\"... Dar, dintr-o \"Oficină\",
Un flux m-a levitat, precum magnetul,
Trăgându-mă din iad către lumină,
Să-ndeplinesc ce mi-a prezis \"Profetul\"!
Și-n fuga mea de glod și sărăcime
Luai în cap, cu forța,...\"Cabinetul\"!...
Scăpat de Hades și de-ntunecime,
Umblam parcă pe căi blagoslovite,
Încrezător, către viitorime...
Reverberând, de cele pătimite,
N-am observat că-n față o \"mătușă\"
Se învârtea prin zone \"prohibite\"...
Ca un baros ce sparge o cătușă,
-Trezind din somnul lor, căznit, cocoșii -
Un trăsnet m-a îmbrățișat c-o ușă,
Care lucea ca-n \"Orizonturi Roșii\".
- Pentr-un moment, pierdut prin contractare,
Eram pe cale să-mi revăd strămoșii ! –
Că mă aflam în camera în care,
De nu purtai \"costumul\" protector,
Intrai umil, cu coada-ntre picioare
Și te trezeai... o \"coadă de topor\".
(De strajă ușii, clar în descendență,
Un \"R\" - barat - zâmbea provocator !)
Electrizat și-n pură inocență,
Către \"codoașa\" ce-ntregise scena
M-am răsucit, împins de providență,
Cum te absoarbe, spre adânc, Gheena.
Sedus de ea, mi se-ncleștase mâna
Pe clanța rece: \"dacă e... Athena\"?!
Descumpănit și dus cu anasâna,
Împins parcă de mâini demoniace,
Cu ochii temători priveam bătrâna,
Nepricepând cu cine am de-a face.
Când, cu-ntreruperi, vocea de pe undă,
Mă readuse între dobitoace:
-\"Ai fost probat secundă cu secundă,-
De când comanda ți s-a dat, plenară,-
Cu-aceeași înțelegere profundă
Cu care ridicat ai fost pe scară.
Acum ți-e rândul să plătești tributul
Cu o ardență revolu-ționară.
Adu Armura, Sabia și Scutul,
Predestinate pentru viitor,
În care tu vei regăsi... Trecutul !...
Cu salutări,... \"Popolul muncitor\"! \"
064
0
adica intr-un fel sa schimbi ideea si rezonanta lirismului, ca la un moment dat dai senzatia ca vorbesti despre acelasi lucru in acelasi fel.
ti-o zic cu prietenie, adica multe texte de ale tale sunt bune si mi-ar place sa vad si alte abordari.paunescu nu e un exemplu tocmai potrivit, dar hai sa-l luam pe el, in forme fixe are multe chestii interesante.