Poezie
Magnetofonul
fabula fara...morala
1 min lectură·
Mediu
Vestitul “Mag”, isteț și papagal,
Sărit din matca clară a măsurii,
Urla grotesc, în dezacord total,
Băgând fiori în Fauna Pădurii.
S-a strâns atunci de peste tot “poporul”
Și s-a ținut pe loc o adunare
F.F. Urgentă - cu întreg soborul -
Ce-nspăimântat de vocea aia tare
(Amplificată-n zeci de difuzoare)
A hotărât să-l puna șef pe...”Fiare”.
Tronânt, mulțimii ce-i ținea isonul,
Dădu să-i spună două-trei cuvinte,
Când derulat, sfârșit, Magnetofonul,
Văzu o iotă că nu ține minte...
Ca să vedeți ce nostimă-ntâmplare!
Mai e nevoie să vă spun eu, oare,
Că toți îl tăvăliră în picioare?!
024.001
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Erbiceanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Erbiceanu. “Magnetofonul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-erbiceanu/poezie/62525/magnetofonulComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AEExact ca-ntr-o cimilitura
Rostita-n plin, cu glasul tare:
\"Ce crezi ca poate s-aiba gura,
Dar n-are colti, si n-are ghiare?\"
Rostita-n plin, cu glasul tare:
\"Ce crezi ca poate s-aiba gura,
Dar n-are colti, si n-are ghiare?\"
0
leu-mi zice, ia aminte:
de kilogramul de minte
leaga si-o tona de ghiare