Adrian Dan

În continuare … Þi-am spus un cuvânt – frunză - și el (sau ea) a zburat în o mie de direcții. Nu ai priceput decât un sens – cel mult două; dacă le-ai fi priceput pe toate nu mi-ar

În ambele sensuri … Mâna stângă mi se prefăcuse într-o creangă, iar cea dreaptă într-o pasăre. Mi-am așezat mână peste mână (cea stângă peste cea dreaptă, sau cea dreaptă peste cea

Neliniști … Toate cuvintele au fost spuse în miliarde de combinații … … așa că nu am pretenția să fiu original. Aș vrea doar să mă fac înțeles și de aceea o să tac și mă leg să las penița

Vine o vreme când … Vine o vreme când ora exactă nu ne mai este de nici un folos. Trupul ne este de lut colos, iar mintea, într-o clipită rememorează – fulger de gând – Dorințele – ca

N-ai să … N-ai să vii Și n-ai să morți, N-ai să ai nici brazi în porți, Nici să mă mai tragi la sorți. N-ai să fii Și n-ai să drepți, N-ai să ai nicicând adepți, Nici să-ți fiu

Eu sunt titlul ... Eu sunt titlul scris pe frunza Dusă-n vânt străin, lunatic Căutându-mi iarăși muza … Eu sunt titlul unei pietre fără umbră, fără urme, cu regrete fără loc … Eu sunt

Pendulare între servilism și indispensabilitate unui „a-mic” (lacheu de profesie) Ieri nu erai decât un fel de cerșetor, Un linge-blide mic și parvenit Pupând

Fericirea de lângă tine Motto: „[…] Și tralala, și tralali, Cei morți au pică pe cei vii!” (1) De ce umblăm aiurea

Întoarcere! Cum aș putea, iubito, Să nu vreau să-ți sorb și ultima suflare? Este în sângele meu un clocot vulcanic, Bătaia inimii mă dă afară din mine! Uite cum gândul mi se transformă în

Când bate ceasul poeziei Nu ți-am mai scris de mult o poezie – Așa că vreau să-ți cânt de dor, Să nu mă tem că am să mor Și n-o să te mai văd o veșnicie. Acum că ceasul cel din urmă vine,

Împăcare cu mine însumi Viața e o pendulare între dragoste și renunțare, între soare și un alt soare mult mai mic sau mult mai mare. Ispita-i o pendulare între dragoste și renunțare, între

Cuvântul și alte cuvinte Liniștea mea a sporit, Tulburarea-mi s-a topit De când îți sunt, De când îmi ești… Golul din noapte S-a scurs făr-un cuvânt, Iar străveziile-mi ferești Sunt

Maternă Nimic nu se compară cu trupul femeii – Înveșmântat sau gol, cu chip blond sau brun. Pentru el s-au luptat troienii cu aheii, Pentru el armatele istoriei s-au făcut scrum. Te uiți