Adrian Dan

Pendulare între servilism și indispensabilitate unui „a-mic” (lacheu de profesie) Ieri nu erai decât un fel de cerșetor, Un linge-blide mic și parvenit Pupând

Împăcare cu mine însumi Viața e o pendulare între dragoste și renunțare, între soare și un alt soare mult mai mic sau mult mai mare. Ispita-i o pendulare între dragoste și renunțare, între

Eu sunt titlul ... Eu sunt titlul scris pe frunza Dusă-n vânt străin, lunatic Căutându-mi iarăși muza … Eu sunt titlul unei pietre fără umbră, fără urme, cu regrete fără loc … Eu sunt

Maternă Nimic nu se compară cu trupul femeii – Înveșmântat sau gol, cu chip blond sau brun. Pentru el s-au luptat troienii cu aheii, Pentru el armatele istoriei s-au făcut scrum. Te uiți

N-ai să … N-ai să vii Și n-ai să morți, N-ai să ai nici brazi în porți, Nici să mă mai tragi la sorți. N-ai să fii Și n-ai să drepți, N-ai să ai nicicând adepți, Nici să-ți fiu

Vine o vreme când … Vine o vreme când ora exactă nu ne mai este de nici un folos. Trupul ne este de lut colos, iar mintea, într-o clipită rememorează – fulger de gând – Dorințele – ca

Când bate ceasul poeziei Nu ți-am mai scris de mult o poezie – Așa că vreau să-ți cânt de dor, Să nu mă tem că am să mor Și n-o să te mai văd o veșnicie. Acum că ceasul cel din urmă vine,

Întoarcere! Cum aș putea, iubito, Să nu vreau să-ți sorb și ultima suflare? Este în sângele meu un clocot vulcanic, Bătaia inimii mă dă afară din mine! Uite cum gândul mi se transformă în

Neliniști … Toate cuvintele au fost spuse în miliarde de combinații … … așa că nu am pretenția să fiu original. Aș vrea doar să mă fac înțeles și de aceea o să tac și mă leg să las penița

În ambele sensuri … Mâna stângă mi se prefăcuse într-o creangă, iar cea dreaptă într-o pasăre. Mi-am așezat mână peste mână (cea stângă peste cea dreaptă, sau cea dreaptă peste cea

În continuare … Þi-am spus un cuvânt – frunză - și el (sau ea) a zburat în o mie de direcții. Nu ai priceput decât un sens – cel mult două; dacă le-ai fi priceput pe toate nu mi-ar

Cuvântul și alte cuvinte Liniștea mea a sporit, Tulburarea-mi s-a topit De când îți sunt, De când îmi ești… Golul din noapte S-a scurs făr-un cuvânt, Iar străveziile-mi ferești Sunt

Fericirea de lângă tine Motto: „[…] Și tralala, și tralali, Cei morți au pică pe cei vii!” (1) De ce umblăm aiurea