Adrian Cadar

Va multumesc din suflet, un gand sincer valoreaza mai mult decat o mie de stelute:)

Bun articolul, Adriana, bravo. Dar de fapt nu trebuie sa te felicit eu pe tine , nu ai nevoie de asa ceva:)
Sa revin la articol.
\"generația aparținătoare “speciei” literaților\" va apune in curand. Era digitala a inceput. www.poezie.ro nu e nici pe departe singurul site care se lupta cu inertia:)). Sunt o multime de ateliere de creatie online pe net, si o multime de concursuri literare virtuale, cu mare priza la public. Mai devreme sau mai tarziu, hartia se va prabusi. Scriitorii vor incepe sa scrie din ce in ce mai mult pe internet. Mai mult, publicand pe internet in toate site-urile pe unde se poate publica, multi ajung sa se vada publicati si pe hartie (si eu am patit asta, cu proza, nu cu poezia:)). Dar viitorul e Digitalul. Acolo trebuie publicat. Pacat, draga Adriana, ca nu ai intrat in listele de discutii ale \"meduzei\" bufniliene (Ovidiu Bufnila), acolo s-a inceput un adevarat razboi digital...:)
Traiasca literatura digitala!

Raluca, scopul acestui editorial nu era sa aflu daca la origini televiziunea avea teluri educative sau culturale. Acest aspect nu mai conteaza acum. Traim in prezent, caci acesta ne afecteaza. Si televiziunea prezentului e cea descrisa in editorial. Interesata de bani. Totul se rezuma la audienta si bani. Teoretic televiziunea nu este obligata sa aibe un rol educativ. Dar este un fenomen de masa, cu impact puternic asupra populatiei. Este un fenomen public, care ne intereseaza pe noi toti. Si ne afecteaza in acelasi timp. Asta e realitatea. Etic, moral, televiziunea ar trebui sa-si filtreze mai cu grija emisiunile, in concordanta cu impactul pe care il are la masa. Insa in secolul acesta e inutil sa mai spun cine castiga din duelul etica versus audienta si profit. Lumea o ia razna, nivelul de cultura e in cadere libera, valorile sunt inlocuite de pseudo-valori, si asa mai departe.

Degeaba, cel putin am un stil inconfundabil, spre deosebire de altii (ca sa nu zic cine) care sunt in mare procent confundabili...
Prefer inconfundabilitatea, totusi, denota mai multa identitate, nu crezi?

Ei, n-am zis eu ca e mosie inamica:) www.poezie.ro e cu totul alt lucru fata de www.poezii.go.ro, nu poti sa faci o comparatie intre ele. Si nicidecum nu sunt \"inamice\"...:)
Eu am postat si o sa postez in continuare si pe www.poezie.ro... N-am avut eu nimic cu site-ul in sine, ci cu unii din site:))
Dar sa zicem ca le-am dat \"ignore\", asa ca nu ma mai intereseaza...:)

Cat despre Sighisoara, fa in asa fel incat sa apuci:))

Toate cele bune!

Ok, hai sa te dumiresc:) Lethyas comunica prin telepatie, right? Ok, pana aici e clar. Problema ta: Cum afla accanienii informatiile de la lethyas? Pai nu e asa de greu, avand in vedere faptul ca in zilele noastre calculatoarele sunt capabile deja a \"citi\" unele ganduri... (s-au realizat teste, exemplul clasic fiind miscarea cursorului mouse-ului cu ajutorul impulsurilor nervoase, adica a gandului). Deci accanienii aveau niste aparate care puteau \"traduce\" ceea ce e in mintea unui lethyas. Adevarat ca nu am specificat acest lucru in mica mea povestire, deorece m-am concentrat mai mult asupra ideii in sine, n-am insistat prea mult pe detalii...Poate am gresit, insa nu sunt Asimov...Oricum, ma bucur ca ai ridicat problema, sper ca raspunsul sa te multumeasca:)

Pai tocmai ca tu nu ai priceput ca lethyas nu vorbeste nici o limba... Citeste gandurile, ceea ce e in mintea cuiva... Ori pentru asta nu e nevoie sa cunoasca vre-o limba. Vezi tu, la un anumit nivel, gandurile, care nu sunt altceva decat impulsuri nervoase, pot fi descifrate fara a sti vre-o limba. E vorba de telepatie, daca ai auzit de ea... Ce Dumnezeu, tu nu te uiti la Discovery? Si apoi daca esti mare amatoare de SF, ma mir cum de te-ai impotmolit de o \"nedumerire\" asa de mare ca cea din textul meu...:))
Scuze daca am fost rautacios, insa leaga-te si tu de textul in sine, nu de ceva atat de simplu si banal precum comunicarea prin telepatie. Si apoi e vorba de SF, unde limitele le stabilim noi, nu?:)

M-am uitat peste scrierile tale...Imi plac... Multa tristete si singuratat in ele... Si la mine e la fel. O fi existand ea fericirea? Tu ce zici?:)

Merci pentru aprecieri:) Ma bucur sa intalnesc pe cineva din Oradea pe aici:) O sa-ti mai scriu dupa ce iti citesc scrierile.