ADRIAN ANGHELESCU

Aș vrea să vă pun întrebarea Ce mi se pare cam greoaie Celor care-ați ales trădarea : Vouă salariul nu vă taie ? Și dacă da , de ce-ați cedat Și v-ați lăsat

Dacă mi-ai da mai mult decât aș cere Dar nu mi-ai da nimic din ce-am dorit Poți să-mi oferi a lumii-ntregi avere Că n-am să fiu vreodată fericit Dacă mi-ai da și

Eu sunt un cetățean mai mic Poate chiar unul michiduță Că n-am și eu un polonic Și mănânc doar c-o linguriță Fiindcă la noi acum valoarea Se măsoară prin opulență

De-al dracului plecași de la putere Și tot de-al dracului ai demisionat Să fii de-al dracului tot în cădere De când la dracu-n praznic ai plecat De-al dracului

Oare ne trebuie vreun dictator Să ne confiște iar democrația Și să devină un uzurpator Ce vrea să instaleze tirania ? E-adevărat că megalomania E boala celor neîntregi

Când mi-a bătut în ușă insistent Iar eu uimit m-am dus ca să văd cine Îmi zâmbea unul cam obedient Și-avea o cană-întinsă către mine Insul e și

De-atâția ani alerg după un drept Ce mi l-au luat "nemernicii de-atunci" Și pe care-l reclam și-l tot aștept Ca să-l rezolve poate niște "țânci" Degeaba scrii principii

Se micșorează zilele încet În timp ce nopțile se vor lungi Și aerul pe care-l trag în piept Este mai rece-n fiecare zi Iar soarele de-acum se-ndepărtează De parcă s-ar

M-aș duce-n către nicăieri Și, zău, nu știu unde m-aș duce, M-aș duce-n cele patru zări Pe drumul care să tot urce M-aș duce pe cărări sub soare Care n-au fost

Am să pun chipul tău în ramă Să-l pot privi neîncetat Fără ca tu să bagi de seamă Iar eu să mă fi săturat Am să pun chipul tău la piept Să simtă inima-mi cum

Trec clipele spre infinit Fără ca să le poți opri Ducându-se spre nesfârșit Neobosite zi de zi Curgând la fel trecerea lor Noi le percepem diferit Când se perindă parcă

Care verde-o fi mai verde Spre sfârșitul primăverii Când un cenușiu se pierde Sub un soare-al reînvierii ? O fi verdele din iarbă Care-n pragul dimineții Roua nopții vrea s-o soarbă Ca pe-un

După ce-ai fost cândva necunoscut, Fiu de oier, armean, un bișnițar, La revoluție ai renăscut Și-ai devenit un latifundiar Aveai terenuri peste tot în țară Pe care tatăl tău le-a

Mușcă gerul și din stâncă Oricât ar fi ea de dură O mușcătură adâncă Chiar de pare o fisură Mușcă gerul și din piatră, Din asfalt și din betoane Și de fiecare

Gândurile poartă-n ele Energii nebănuite Bune, nebune și rele Și greu de-a fi stabilite Importantă este starea Ce ți-o dă gândul trimis Și care o fi așteptarea După ce

Unde-și bagă coada Aghiuță Generând sămânță de scandal Se va rupe oiștea la căruță De nu pun batista pe țambal Pentru că s-au declanșat ambiții Iar orgoliile-au

Vântul șuieră pe-afară Gândul de la mine zboară Ca să i-o ia înainte Vântului fără cuvinte Dar vântul înfuriat Că gândul l-a devansat A lăsat deoparte mila Și mi-a

Decât să te aștept și să nu vii Să-mi treacă timpul doar cu așteptări Te caut eu, te caut zi de zi Debusolat, în cele patru zări Pentru că mi s-a arătat în vis

Un nerv de prin coloana mea lombară Ce-a fost captiv strivit între inele Mă-înnebunea a nu știu câta oară Cu mari dureri și junghiuri foarte grele Paralizase laba la

Era odată un popor Cam necăjit în țara lui Pentru c-avea un dictator Zgârcit și cam dat dracului Erau și fabrici și uzine Poți spune că erau de toate Nimănui nu-i

Frigul se năpustește cu vântul în rafale Când iarna reînvie cu valuri de ninsoare Ca să-și arate colții lovită de damblale Și nu se lasă-nvinsă de razele de soare O

Când Dumnezeu din Cerul soarelui Ne-a oferit Pământul cu de toate Nu s-a gândit în bunătatea lui Că noi vom trăi totuși în păcate E-adevărat că El, Mântuitorul, Ne-a

Buldogul, bretonata și blondina Și-au disputat ciolanul cel mai mare Făcând ca să le crească-adrenalina Celor prezenți acolo la votare O bătălie foarte palpitantă În care

Nu-i necesară unanimitatea Și cred că este chiar periculoasă Fiindcă ar transforma comunitatea Într-o mulțime prea silențioasă E indicată lupta de idei Și strategiile pentru