ADRIAN ANGHELESCU

Unul care mereu s-a smiorcăit Și care-a câștigat cu smiorcăiala Uită că mai tot timpul ne-a mințit Și speră că-i mai ține cu vrăjeala Iar cei ce l-au votat de-atâtea

Raportul despre țară publicat S-a grăbit unul să-l „interpreteze” De parcă ce s-a scris ar fi cifrat Și numai el ar ști să-l descifreze Iar dacă vrei să-l ști pe

La strălucirea razelor de soare Zâmbesc atâtea flori de primăvară Explozii de parfum și de culoare Mă amețesc a nu știu câta oară De când neînfricatul ghiocel Ieșea de

Din trupul tău rămas fără suflare S-a stins ieri viața care mi-a dat viață Rămân șocat și mut de supărare Iar lacrimile-mi izbucnesc pe față Te-ai chinuit și te-ai

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu Ți-aducem astăzi cânt de mulțumire Auzi-ne și ajută-ne prin Fiul Tău Ca să ne fie pe pământ mai bine Și iartă-ne păcate,

„Hai toți încoace!” le zicea piratul La toți colegii lui de cârdășie După ce-a păcălit electoratul Și-și începea a doua lui domnie „Veniți că am nevoie-n Parlament Ca

După ce-au făcut “frangantul” (flagrantul) Să-l mai țepuiască-odată Finul Bercea, condamnatul, A scos o probă filmată Să le-arate celor care Îi credeau sfinți pe-acești

Poporul suveran e-o utopie Menită să ne gâdile timpane E ca și când asculți o melodie Care nu ține însă loc de foame Găselniță pentru democrație Puterea votului

Cu prețuri mari și lefuri foarte mici Și c-un șomaj ce crește an de an „Statul de drept” de pe la noi, de-aici Mai bine s-ar numi „fraieristan” Deoarece ca „simpli

Al naibii de șiret „Nașul” S-a ales din nou cu cașul În recenta Adunare El s-a supus la

Rafalele de ploaie băteau în geamuri tare Șindrila de pe casă dădea să se desprindă Și vântul cu-al lui vuiet răcnea în gura mare Înfricoșând icoana cea sfântă sus la

Ispite sunt destule la tot pasul Care de care mai atrăgătoare Numai că mie îmi cam piere glasul Gândindu-mă că nu mai am trasoare Le-am irosit când tot trăgeam în

Cu studii ori mai diletant Cinstit sau mare șmecheraș Alesul este important Fie la sat sau la oraș

Tainele nopții se cam risipesc Sub strălucirea stelelor din cer Ce cu-ale lor luciri le izgonesc Dezvăluind al negurii mister Se risipesc mari bezne fioroase Ce nu pot

Sunt acuzat de unii că-s prea părtinitor, Că-i critic doar pe-aceia care mi-au luat din bani Nevăzându-i pe ceilalți din dioptria lor Ce-ar fi de-aceeași teapă de șmecheri

Să te exprimi în versuri când îți vine Ca să comunici lumii ce gândești Este ceva ce nu poate oricine Dar e și-un mod în care să trăiești Și nu-i nimic mai pur

Din ochii ei țâșnesc sclipiri de stele Ce-i luminează neîncetat privirea Iar în surâsul ei plin de mistere Se poate pierde orice om cu firea Atunci când ea se plimbă

Aveam nevoie noi ca și popor După neliniști, după căutări, De șarlatanul „asigurator” Pirat pus numai pe amenințări ? Aveam nevoie noi de bețe-n roate Puse de cel ce

Comoara care nu se vede Dar stă în noi ascunsă bine Este ceva care transcende Tot timpul dincolo de tine Cu forțe neobișnuite Și energii descătușate Ia-n stăpânire a

Uneori pașii mei mă trăgeau de mânecă spunându-mi că nu merg pe drumul lor. Alteori, șoaptele-ncremeneau pe buze temându-se să nu fie auzite de departe, Și-ntotdeauna vântul

Poate că am sau n-am mereu dreptate Atunci când mă exprim așa și-așa Și n-am pretins imparțialitate Fiindcă exprim numai părerea mea Bineînțeles exprim și tot ce-aud Că

Priponită cu cătușe Și zice-se preventiv Blonda cândva jucăușe Ne rânjea ostentativ Ducând degetul la nas C-un gest intenționat La momentul de impas Transmițând mesaj

Responsabilitatea l-a pleznit Din clipa când a fost și desemnat De către „jucătorul” renumit Care avea nevoie de-un argat Și de aceea astăzi „mititelul” Este trompeta