Poezie
Mândra
1 min lectură·
Mediu
Din ochii ei țâșnesc sclipiri de stele
Ce-i luminează neîncetat privirea
Iar în surâsul ei plin de mistere
Se poate pierde orice om cu firea
Atunci când ea se plimbă grațioasă
Și-și unduiește șoldurile într-una
Te-apucă așa să nu mai mergi acasă
Când vezi cât e de mândră bat-o vina !
Privindu-te, te simte că-ți cam place
De-aceea uneori nici nu clipește
Știind că-l are mult pe vino-ncoace
Cu care mândra te cam zăpăcește
Fiindcă prin firea ei cea vanitoasă
Se vrea să fie prima dintre toate
Crezându-se c-ar fi cea mai frumoasă
Și cea mai mândră dintre adulate
Ispititoare formele-i rotunde
Trezesc adrenalina din sinapse
De câte ori privirea ta pătrunde
În decolteu lăsându-se spre coapse
Pentru că mândra știe cum s-arate
Tot ce i-a dat natura mai de soi
De-aceea sunt tot timpul căutate
Mândrele mândre pururea la noi
00939
0