ADRIAN ANGHELESCU

Orbecăiți într-o orbecăială Voi care luminița n-o găsiți Că nu m-am dumirit de bâjbâială Și nici nu știu de ce orbecăiți Pentru că toată buluceala voastră Prin care-ați

Se umple Parlamentul cu ”redistribuiți” Însă „surplusul” este constituțional În timp ce cetățenii sunt iarăși păcăliți De toată mascarada cu uninominal „Lătrăul desemnării”

La primul meu botez a lipsit unicul proiectant, cel din flori, probabil avea alergie la cristelniță așa c-am fost botezat ca fiu natural mama girând atunci două posturi

Eram o carte proaspăt tipărită Manual alternativ acreditat Și de-abia așteptam să fiu citită De către vreun elev interesat În primul an m-au dat unui băiat Adolescent

E zarvă mare ministerială Iar subiectul este prea fierbinte : Decizia constituțională O antepronunțase-un președinte Fiindcă deși avem democrație Și zicem că trăim în

Izvor al vieții pe pământ Fărâmă de eternitate Rodul iubirii-l plăsmuiești În ființe noi întruchipate Mi-e greu ca să te definesc Femeie sau divinitate Și nici n-aș

Ați văzut cum iese la iveală Lipsa unuia de caracter Cum ni se servește-o păcăleală Pentru funcția de premier Fostul utecist și mincinos Desemnat pentru slugărnicie Ni

Sânii ei ca două pere Rumene și pârguite Atinși de buzele mele Tresăltau de la ispite Iar ea percepea minunea Cu privirea languroasă Dezvelindu-și goliciunea Timidă și

Cine-a retezat chelia Din poza ta pe afiș Aceasta ți-e stategia Să te uiți la noi cruciș ? „Nu scapă de ce le frică” O spui într-un mod tranșabil Dar știi că la o

Au fluturat contributivitatea Ca fiind a pensiilor temelie Ignorând conștient realitatea Că noțiunea este-o utopie Când inventivi funcționari ai Casei Fac legile tot mai

De-un sfert de veac aleșii conduc țara Și tot de-un sfert de veac o-împart și-o vând Iar noi ceilalți, toți suportăm povara Cuminți, la locul nostru și votând De-un

Ai fost și senator și deputat Iar în viitor poftești să fi primar Doar pentru că m-ai tot felicitat Când tăiai leafa unui bugetar Și pentru că deja ești abonat Fiind

Am văzut cu toții opulența Care și-o pregătise suspendatul Și ne reamintim de virulența Celui care făcea pe cumpătatul Când ne-acuza c-avem salarii mari Și pensii care nu

Toate dorurile mele M-au purtat mereu pe drum Iar o parte dintre ele Mă mai poartă chiar și-acum Mi se-așază câte-un dor Mai molcom , mai apăsat În grădina viselor Ce

Nemuritoare-ți este faima Și versul tău mult prea „măiastru” Iar tâlcul lui ascunde taina Din „lacul codrilor albastru” „Băiet fiind” cutreierai Cărări de dragoste și

Românule credul și prea naiv Păcălit pentru-a nu știu câta oară De cei ce-l apărară pe „bețiv” La referendumul de astă vară, Cât vei mai îndura împietatea Că ce-ai

Pin taxe, prin impozite și dări La care se adaugă din plin Acele contribuții obligări Am sărăcit puțin câte puțin Și-n loc s-ajungem la prosperitate Așa cum tot

Sclipirile din privirile ochilor ei păreau o chemare, ce nu putea fi rostită din prea multă dragoste, chemarea florilor pentru albine, a înălțimilor pentru cutezători,

N-aș vrea să fiu crezut vreun misogin Fiindcă n-ar fi deloc adevărat Deoarece eternul feminin Prin gingășia lui m-a fermecat Însă nu pot să nu dezavuez Femeia care

Să nu-mi luați gradele de libertate Să pot trăi ca până-acum lejer Și nici pădurile întunecate Cu zgomotele pline de mister Să nu-mi luați noaptea razele de lună Atunci

E-atâta liniște în mine Acum în prag de Înviere De sărbătoarea care vine Vreau să mă bucur în tăcere Și vreau ca să percep Minunea Care m-a copleșit mereu Cu mintea

Lumina Învierii e minunea Pe care Dumnezeu ne-o dăruiește Și pe care-o așteaptă toată lumea Ca pe ceva care ne mântuiește Lumina Învierii e speranța De viață liniștită

Sunt plătitor de taxe și de dări Plătesc impozite și contribuții Și după toate-aceste obligări Eu țin în spate multe instituții Fie că-s Autorități Naționale Sau se

De când ne naștem și până murim Viața e pentru toți o provocare Numai că nu putem ca s-o trăim Decât în felul propriu fiecare Că fiecare are drumul său Mai drept,