Poezie

O provocare

1 min lectură·6 februarie 2016

Mediu

De când ne naștem și până murim

Viața e pentru toți o provocare

Numai că nu putem ca s-o trăim

Decât în felul propriu fiecare

Că fiecare are drumul său

Mai drept, mai strâmb ori mai întortocheat

Unii trăiesc mai bine sau mai rău

Iar alții au numai de îndurat

Pentru că viața-i piatra de-ncercare

La care sunt supuși cei ce-o trăiesc

Și iau din ea cât poate fiecare

În funcție de cât se pregătesc

Iar pregătirea nu-i deloc ușoară

Își are regulile ei severe

Care se-nvață mai întâi la școală

Pe care viața, mai apoi, le cere

Iar cel ce „are carte, are parte”

Și se va descurca mult mai ușor

Acolo unde pașii o să-l poarte

Prin marea junglă-a greutăților

Pentru că traiul cel de zi cu zi

E plin mereu de griji și de nevoi

Pe singuri le vom depăși

Dac-avem forță și tărie-n noi

Iar dacă ne lăsăm să ne ia valul

Fără ca să luptăm pentru ce vrem

O să ne plângem neîncetat amarul

Și cât trăim o să ne lamentăm

002.137

ADRIAN ANGHELESCU. “ O provocare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-anghelescu/poezie/14087661/o-provocare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.