Adina Stoicescu

Frumoasa Invitatia ta, frumoasa si a Oanei46, care te-a inspirat.
Apa de ploaie, flori de camp, brad si salcam - un amestec divin si totodata natural de esente pure.

Bine ai revenit HORIA!
Asa cum ti-am spus, ti-am simtit lipsa.
Cerandu-ti scuze ca fac asta intr-un comentariu la o poezie dedicata, te invit si eu sa-mi raspunzi la mail.

Ma bucur mult ca v-a placut. Acum ingerul meu are mai multi oameni de paza, care-i vegheaza somnul !!!
Asa se intampla si cu omul - cu cat are mai multi prieteni, cu atat are mai multi ingeri pazitori.
Va multumesc.

hmm...imi place poezia ta, Jack
si asta e ceva,
mult, putin, nu conteaza, e ceva pozitiv, oricum,
la poalele neintitulatului intelept,
cer insetat de simetrie.

:)
multumiri pentru vigilenta (tu nu esti obosit? ;) )

multumesc lapis. ai avut dreptate. sper ca acum e mai bine.

Ca o soapta poezia ta. Astept si alte texte.

Bine ai venit pe site.
Iti dorim vant bun in panzele poeziei.

ce forta, ce inima, ce suflet!

Of, cuvintele lichide
sunt ca ploile acide.
Hai sa le evaporam
- sufletul sa-l vindecam.

Hai zambeste, Trandafirasule. Lasa soarele sa-ti evapore cuvintele grele. (Stiu si eu cum e, dar nu mai vreau)

Lumina din ochi
împrăștie ploile.
Doar pașii se pierd


P.S. Superb.

Asa e Andro, cateodata insa ne slabeste sufletul de prea multa dieta ;). Multumesc si pentru celelalte comentarii constantzeanule!

Coborasem cu atata entuziasm Republicii spre Gradina Botanica incat imi tremurau genunchii pana-n suflet cand am ajuns. N-o cunosteam decat pe Adriana si nu stiam cum ne vom recunoaste. Claudiu era deja acolo si astepta, cu chitara langa el, asa ca aveam primul indiciu. Nu dadea semne ca m-ar recunoaste, cred ca nu se prea astepta la aparitia mea. (Doamna de la bilete a iesit sa ma intrebe daca imi astept sotul. Da, de obicei pe el il astept, de unde-o fi stiut?.)
Pe urma a aparut Gabriela. Timida, nici ei nu prea ii venea sa creada ca pe noi ne cauta. Si totusi...
La ora fixata, ca sa le dau altora prilejul sa sparga gheata - doar doar n-oi rosti eu primul cuvant - mi-am luat inima in dinti si cu jumatate de gura m-am adresat lui Claudiu - de el eram mai sigura si aveam chitara drept pretext in caz ca o dadeam in bara. Gabriela m-a auzit si s-a apropiat si ea. N-am apucat sa legam doua vorbe de prezentare ca a au si aparut Adriana si Bianca tragandu-si sufletele dupa ele... Ce a urmat, v-a povestit Adriana mai sus...
Cand m-am trezit intre ei, atat de tineri si frumosi, m-ancercat o umbra de gand \"Ce caut eu aici si acum?\". Noroc cu lumina de care vorbeste Adriana, care nu s-a lasat deloc asteptata.
Ce caut nu stiu nici acum cu siguranta dar stiu ca am gasit.
Mai avem multe de vorbit. In episoadele urmatoare.

GAP: sase-sase ;) Mama, cum ma citesti tu pe mine!!! Nu-mi pot ascunde sufletul de tine.

Oriana: multumesc mult mult de tot, o stea de la tine e pentru mine cat o constelatie.

Hazel: touche, nu zic mai mult.

lapislazuli: parca ti-ar fi ochii instelati acolo in comentariu, multumesc; si pentru umarul intins.

rosinante: multumesc.

omer: nu da bine la ritm, incearca sa spui cu voce tare - ma gandisem si eu. Oricum multumesc

Multumesc, Filip.
Am inlocuit cauta (ambiguitatea numarului de silabe in rostire a acestui cuvant mi-a mai dat de furca) tocmai cu gasea, daca ma gandesc bine e mult mai potrivit.
Da, ultima strofa nu respecta metrica, dar exista o delimitare puternica si intentionata de restul poeziei fara insa a se pierde legatura.
Observatiile tale sunt foarte binevenite.

Nici iarna nu mai stie merge inainte, pe drumul ei, sa stea la rand dupa celelate anotimpuri mai calde...
poate chiar de la Coca Cola i se trage energia cu care le-a luat-o inainte si-a revenit inainte de vreme inchizand prea repede cercul.
Nu avem Titanic, in schimb ne scufundam unii pe altii
mereu in cautarea oceanelor calde
unde sa se topeasca mastile de gheata
batute in turturi pe zambile si irisi.
Si astfel grabim intoarcerea iernii izvorand-o din noi
Mi-e dor nebun de-o primavara adevarata, de-o primavara izvorata din noi, de-un anotimp sferic, dar fara meridiane de anotimpuri circulare.

De la mine o floare viu colorata (ca stelele prea seamana cu fulgii)

Stii ce-mi place grozav la poezia asta? Asezarea inestetica a versurilor, cu rimele ascunse la jumatati de versuri. Da intareste ideea. Si aripile de liliac ce incadreaza \"intre ape si cer\".
Si ideile frumoase prizoniere-n forma asta inestetica:
\"Vara, dandu-se
in parga, o devoram, incet, cu dintii
moi de lapte, inmuindu-o in zori
tot prin smarcuri de flori si prin
containere cu fructe coapte.\"
\"Dar in fiecare
dimineata venea un lup fara de
minte sa-si ascuta pe cugetul meu
ultimul dinte, ce nu era de fier;
si anul ajunsese la fine de prier,
\'cepuse timpul sa-si inspume coroana
lui fierbinte si eu n-am mai avut rabdare
si am venit pe lume cu-o viata mai-nainte!\"

Imi plac gandurile tale desenate, pictore.
Iar in final, datorita acelui \"Si-am adaugat prosteste\" aduce-un plus de farmec, de iubire adolescentina.
Mai picteaza, ai talent la desen ;)

Ai poposit din zbor printre povesti
sa vezi, s-asculti, sa simti ca esti...

Bine ai venit pe malul dintr spatiu si Pamant!

Eu sunt doar umbra umbrei mele,
ratacitoare printre stele...

Bine ai venit pe site!
Imi place foarte mult finalul!

Da, Sorin, am copilarit cu versurile Lui Tata Oancea, am fost si la casa lui...
In fiecare vara petreceam o parte din vacanta la bunica de acolo, am o multime de amintiri frumoase.
Iti doresc o viata buna dincolo de ocean si sunt convinsa ca ne vom mai intalni pe plaiurile site-ului.

Ma refeream la schimbarea de nick si de adresa de la userul Analfabet :)
in cepriveste nick-ul meu il am din copilarie (e ceva vreme de-atunci), cand eram tunsa baieteste si mereu faceam boacane si sotii si aveam aerul de copil sturlubatic si toti prietenii de familie ai parintilor imi spuneau Gavroche.
Tatal meu e si el banatean (din Bocsa Vasiova) asa ca iti citesc cu placere si scrierile in grai banatean.
Iti doresc numai bine,
Adina