Poezie

Geneza - erată

pseudofabulă

1 min lectură·10 februarie 2003

Mediu

Spun unii, din nu știu ce neam,

Că Dumnezeu i-ar fi dat lui Adam –

Și lucrul e cert, dar nescris în Scriptură –

O mie de ochi și-o singură gură.

Să poată privi și să poată s-admire

Întreaga Creație și-ntreaga Sa Fire.

De cum se trezea, începea să-i deschidă

Culori felurite-ncercând să cuprindă,

Necontenind a se mira,

Cu fiecare ochi, de tot ce vedea.

Până seara abia apuca să-i închidă.

În felul acesta, fiecare zi era plină

Și fiecare ochi vedea altceva.

Dar, într-o zi, obosit de prea multă lumină,

O mie de pleoape, peste-o mie de ochi a lăsat.

Chiar atunci, din mâna întinsă a Evei,

Din măr a mușcat.

Când gustul ciudat

I-a dat de-nțeles că Edenu-i pierdut,

Să plângă-a-nceput.

Atunci, Domnul, surprins de șuvoi,

I-a luat ochii-napoi,

Lăsându-i doar doi.

MORALA: Uneori chiar ș-atât

E prea mult pentru noi.

001.875

Adina Stoicescu. “Geneza - erată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adina-stoicescu/poezie/36449/geneza-erata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.