din nou m-am taiat la deget
incercam sa-ti ating inima.
s-a prelins o lacrima de gheata
rosie. si am mai murit o data.
picur din ganduri intr-o scorbura,
ma redefinesc.
maine voi deschide ochii
ascult tăcerea
tumultoasă imi inundă timpanele,
și galben curg
de bolovani mă mângâie
valul amintirilor.
zbor ruginiu pe albastru
e atât de frumoasă moartea cea blândă
șiraguri sângerande se
hai sa mai arunc un cuvant
pe hartia atottoleranta, martira,
e secolul tuturor posibilitatilor,
simplitatea e in voga si atunci,
sa fie simplu autor si complicat cititor;
si am trecut si noi
vorbele mi se scurg printre degete,
vântul te-a izbit de stânci
libertate,
și te caută intreaga lume,
obosită de era cunoașterii.
te-ai aruncat de pe culme,
te-a păcălit și pe tine
ai pierdut startul,
închisă, nici nu poți zări înaltul,
și mi-ai rămas,
iar eu pot să mai fac un pas,
ce bine că te am!
și stai acolo fără glas,
să mori, vezi bine, nu pot să te las,
cu tine
Cate secole-ti curg in privire,
am ramas sa zambesc in nestire,
ai fugit visul meu de iubire.
visul meu a-ncriptat universul
intr-un basm in care tu esti cuprinsul.
te citeam mereu dupa
Și cine-o să recunoască o lacrimă pe-o frunza?
va muri chiar și amintirea.
vei uita de ai râs sau ai plâns. biată dârză!
să uiți - asta ți-e menirea.
de ce să te târăști plângând pe-acest
m-am trezit brusc.uimit
am realizat că-mi lipsesc.
fremătând in jurul meu am privit,
și,și ce dacă?nu mă regăsesc.
caut farmecul,blândețea și speranța.
m-au cucerit cu un asalt grăbit,
ca un
AM