azi,maine;din nou, azi, maine;
din nou m-am taiat la deget incercam sa-ti ating inima. s-a prelins o lacrima de gheata rosie. si am mai murit o data. picur din ganduri intr-o scorbura, ma redefinesc. maine voi deschide ochii
toamnă
ascult tăcerea tumultoasă imi inundă timpanele, și galben curg de bolovani mă mângâie valul amintirilor. zbor ruginiu pe albastru e atât de frumoasă moartea cea blândă șiraguri sângerande se
antrenamentul viitorilor cititori in ganduri
hai sa mai arunc un cuvant pe hartia atottoleranta, martira, e secolul tuturor posibilitatilor, simplitatea e in voga si atunci, sa fie simplu autor si complicat cititor; si am trecut si noi
ecou de ecou libertate
vorbele mi se scurg printre degete, vântul te-a izbit de stânci libertate, și te caută intreaga lume, obosită de era cunoașterii. te-ai aruncat de pe culme, te-a păcălit și pe tine
Speranța nu moare niciodată!
ai pierdut startul, închisă, nici nu poți zări înaltul, și mi-ai rămas, iar eu pot să mai fac un pas, ce bine că te am! și stai acolo fără glas, să mori, vezi bine, nu pot să te las, cu tine
adevarul
Cate secole-ti curg in privire, am ramas sa zambesc in nestire, ai fugit visul meu de iubire. visul meu a-ncriptat universul intr-un basm in care tu esti cuprinsul. te citeam mereu dupa
moartea speranței
Și cine-o să recunoască o lacrimă pe-o frunza? va muri chiar și amintirea. vei uita de ai râs sau ai plâns. biată dârză! să uiți - asta ți-e menirea. de ce să te târăști plângând pe-acest
trezirea
m-am trezit brusc.uimit am realizat că-mi lipsesc. fremătând in jurul meu am privit, și,și ce dacă?nu mă regăsesc. caut farmecul,blândețea și speranța. m-au cucerit cu un asalt grăbit, ca un
