Miros de sărbatoare, simțit din depărtare,
Pământ nemărginit, de nea stăpânit,
Copii fericiți, oameni împliniți,
E Crăciunul Sfânt, acum pe Pământ.
Se aud cântând, copii bucurând,
Zâmbete pe
-Pământule, pari supărat
Spune-mi, e adevărat ?
Ce-i cu plapuma cea albă
Și unde-s florile de nalbă ?
-Sunt trist Natură că-i greu
Să ții o plapumă mereu
Mi-e frig și mie ca și ție
Și vreau
Împărat al vremurilor și slujitor al răului,
Deschizător de porți și inchizător de drumuri,
Il preaslăvim din veacul veacului,
Pe șireatul ban din străvechi timpuri.
Pentru el trudim o zi
Miros de sărbatoare, simțit din depărtare,
Pământ nemărginit, de nea stăpânit,
Copii fericiți, oameni împliniți,
E Crăciunul Sfânt, acum pe Pământ.
Se aud cântând, copii bucurând,
Zâmbete pe
Cu sufletul topit și inima zdrobită
Cu gândul la sfânta mea iubită
Aștept s-aud in liniștea asurzitoare
O rugăminte înflacărată de iertare
Aștept, și-aștept timp după timp
Și las să treacă un
O frunză mare arămie
De toamnă chiar târzie
Cu frică mare și suspin
Ea se desprinde lin
Din cel ce-a fost odată
Și mamă dar și tată.
Incearcă să se ție
Căci vrea să fie vie
Cu vântul
Am fost copil și bine a mai fost
Acum sunt mare, dar cu ce rost ?
Acum am griji, nevoi, necazuri,
Atunci făceam doar multe nazuri.
Merg la serviciu și găndesc
Că toată ziua mă grăbesc
Iar
