Poezii

Miros de sărbatoare, simțit din depărtare, Pământ nemărginit, de nea stăpânit, Copii fericiți, oameni împliniți, E Crăciunul Sfânt, acum pe Pământ. Se aud cântând, copii bucurând, Zâmbete pe

-Pământule, pari supărat Spune-mi, e adevărat ? Ce-i cu plapuma cea albă Și unde-s florile de nalbă ? -Sunt trist Natură că-i greu Să ții o plapumă mereu Mi-e frig și mie ca și ție Și vreau

Împărat al vremurilor și slujitor al răului, Deschizător de porți și inchizător de drumuri, Il preaslăvim din veacul veacului, Pe șireatul ban din străvechi timpuri. Pentru el trudim o zi

Miros de sărbatoare, simțit din depărtare, Pământ nemărginit, de nea stăpânit, Copii fericiți, oameni împliniți, E Crăciunul Sfânt, acum pe Pământ. Se aud cântând, copii bucurând, Zâmbete pe

Cu sufletul topit și inima zdrobită Cu gândul la sfânta mea iubită Aștept s-aud in liniștea asurzitoare O rugăminte înflacărată de iertare Aștept, și-aștept timp după timp Și las să treacă un

O frunză mare arămie De toamnă chiar târzie Cu frică mare și suspin Ea se desprinde lin Din cel ce-a fost odată Și mamă dar și tată. Incearcă să se ție Căci vrea să fie vie Cu vântul

Am fost copil și bine a mai fost Acum sunt mare, dar cu ce rost ? Acum am griji, nevoi, necazuri, Atunci făceam doar multe nazuri. Merg la serviciu și găndesc Că toată ziua mă grăbesc Iar