Prin pasiuni toride și mofturi efemere,
Învăluindu-mi timpul și spațiul în mister,
Te-ai cuibărit, FEMEIE, în sufletu-mi stingher,
Mi-ai îndulcit destinul cu buzele-ți de miere.
Dar demonii-ți
Și simt că mă afund în gol,
Cad în abruptul infinit,
Mă răsucesc gemând în zbor
Tânjind plăpând spre răsărit.
Și simt cum bâjbâi ca prin ceață,
Strig gâtuit după-ajutor.
O răsuflare ca
Ce toropeală, ce zăpușeală!
E cald în casă, e cald afară
Și gândurile astea toate mă omoară.
Un câine latră, eu iau o piatră
Și-arunc spre el că poate pleacă
Dar nici prin gând nu pare
AN