Prin pasiuni toride și mofturi efemere,
Învăluindu-mi timpul și spațiul în mister,
Te-ai cuibărit, FEMEIE, în sufletu-mi stingher,
Mi-ai îndulcit destinul cu buzele-ți de miere.
Dar demonii-ți
Ce toropeală, ce zăpușeală!
E cald în casă, e cald afară
Și gândurile astea toate mă omoară.
Un câine latră, eu iau o piatră
Și-arunc spre el că poate pleacă
Dar nici prin gând nu pare
Și simt că mă afund în gol,
Cad în abruptul infinit,
Mă răsucesc gemând în zbor
Tânjind plăpând spre răsărit.
Și simt cum bâjbâi ca prin ceață,
Strig gâtuit după-ajutor.
O răsuflare ca
AN