adi dadi

obscuritati induiosate sunt de soarta umbrelor palite inca apasa trist si-ata de mut privirea curcubeului de sticla in zare raze reci tresar si ochi comuni deschide lumea in tine astri vii

fara umbre lumina ar fi de o monotonie ingrozitoare nu ar avea sens puterea ei e data doar de supunerea ideii de lumina premisei de inexistenta a acesteia fara umbrele gandurilor mele lumina

erup din uter in eter rapid ca mana de dulgher traiesc copacilor si sper c-o sa ajung un bust de fier cer nimanui si totusi voua un sprit din sensuri si din roua vreau un cuvant si alte

colonii intregi de destine am exilat in timp pentru tine rupand cuprinsul de carte te simt ca pe nevoia de moarte draga mea lumina nu poate surprinde in razele-i toante nebunia ce ma tine

De teama sa nu taca vantul Urechea mea agita frunze Si doarme treaza-ntre cuvinte Zapada-mi moaie asternutul Imaginarii fulgi se pierd in mine Si plozii soarelui se-ascund Rasar narcise

prostia face pui e simplu si face umbrele sa-mi para cupluri tradati de doi ca submultiplu castanii stau incolonati pe grupuri si puii devin tot mai mari inghit emotii si zodii prostia-i

de vrei iubita mea secunde din lungul fir al vremii rupte sa ai in ele a ascunde saruturi lugi de buze rupte si nesfarsite constelatii ce mult se chinuie fiinta de-un an intreg sa-ti intre-n

ma rog la frunze sa reflecte in rosu palid de brumar pretinse muze delicvente cu chip in foi de calendar le cer fantanilor blesteme si roiuri de fotoni muiati de gandul

boala mea e certa iubesc oamenii dispretuindu-le existenta urandu-i pentru limitarea ce ma face sa-i cuprind in ale mele intelesuri ma destind asemeni unui resort in dementa si caut in mimica

astept privind incandescent sa-mi dai un semn de potrivire sa nu-mi mai cenzurez atent idei in dezmortire desi eu cred in raza lunii si tot incerc sa-i vad penumbra lumina