Poezie
NOI (despre cealaltă parte a lumii)
Editura 24:ORE 1997
6 min lectură·
Mediu
POEM INTERZIS I
(Acestui poem i-a fost impus de către autor o restricție severă. El poate fi citit, dar nicidecum rostit)
De ce m-ai înconjurat
cum doar armatele străine sunt înconjurate?
De ce ți-ai programat atacul
fugind mai departe decât te pot cuprinde
și mult mai aproape
decât te poate devora uitarea?
cine ești tu care te-ai adâncit în mine
cum numai săgeata poate să pătrundă inima?
cine ești tu pătrunsă în mine
mai mult decât sunt
mai mult decât ești?
trup pentru care Natura
și-a plătit toate dările!
cine ești tu fără de Cine
nu voi mai fi același
din care tu ți-ai început alergarea
cine ești tu
cine sunt eu
cine va fi în locul nostru
căci nu poate rămâne
locul gol, fără noi
atâta timp cât spectacolul
se joacă cu cassa închisă
atâta timp cât totul a fost
nebunie, nesupunere, cruzime
și doar o singură vorbă
(nerostită nici ea)?
POEM INTERZIS II
(Acest poem poate fi citit doar după o prealabilă aprobare a autorului)
te-ai ascuns în spatele cuvintelor mele
și nu te găseam și nu te aflam
chiar dacă vecinul mă îndemna
să te caut prin albume
și prin coșul de rufe
eu nu te găseam, eu nu te aflam
ținea el minte cămașa în carouri mari
în care am fost îmbrăcat când ți-am adus flori
ținea el minte cum mâinile mele
ți s-au mulat pe trup
cum ți-au rămas mai apoi blugii
încordați
asemenea unei fiare sălbatice
hăituite de alte fiare
ținea el minte atâtea despre noi
și nimic din ceea ce îmi povestea
nu aducea (măcar pe de parte)
cu simplele mele cuvinte nerostite
în spatele cărora te ascundeai
dar cum să le rostesc
dacă tu nebunatică și imprevizibilă
te-ai fi aflat pe ultima lor silabă?!
POEM SCÃPAT PE TERENUL DE SPORT
ai plecat de lângă mine fără nici un semn
fără nici un semnal
fără nici o înțelegere
ai plecat așa cum m-ai întâlnit
pe terenul de sport / ca o minge șutată
deasupra porții / deasupra stadionului
eram în pantaloni scurți, atunci
și nu ți-am oferit locul
nu ți-am oferit decât o fugară privire
la fel de fugară pentru toate femeile ispititoare
aveai atunci ispita la tine, țin minte
decoltată până dincolo de
malurile stâncoase ale sânilor
aveai atâtea și-atâtea de spus
încât nu am înțeles nimic
sau poate neînțelegerea mea
să te fi cucerit
sau poate acum când mi-ai deslușit
poemul chinuitor și sălbatic
să te fi înspăimântat
să te fi izgonit
înspre un alt gen de fericire
POEM OPRIT LA SEMAFOR
când privirea-mi era inundată de chipul femeii
străzile toate în mine aveau sens giratoriu
până când ai apărut tu, demolând toate semnele
și însemnele, și cuceririle și ispitele
ai apărut ca o întreagă comisie municipală
stabilind alte reguli de circulație
alte priorități și alte însemne turistice
în zadar a fost impusă \"noua modernizare\"
dacă prin împrejurimile cuvântului
trupurile noastre au fost demolate
trupurile noastre au fost însemnate
cu singurul indicator descifrabil:
\"Nu călcați pe iarbă!\"
DECAPITAREA IA FORMA POEMULUI
din starea mea nu se poate ieși prin cuvânt
cu toate că singurele porți sunt între silabe
există toate ușile deschise
toate ferestrele deschise
toate femeile despletite
toate nopțile fumegânde
există pe tine părerea de rău
asemenea rochiei negre
scurte și învolburată
Dumnezeiasca ta mișcare există
și amintirile există
și noi existăm
unul în fața celuilalt
existăm mai mult chiar decât ne putem cuprinde
și totuși atâta depărtare și îndepărtare
există
asemenea unui trup decapitat
care și-a câștigat prin iertare
dreptul de a-și purta în continuare capul
TRAFIC DE INFLUENÞÃ
mă întrebam cândva
\"ce poate să nu ne însemne
și totuși să taie în noi
o stare de lemne?\"
și tu ai venit lângă mine
aducându-mi răspunsul
asemenea alergătorului de la Maraton
mi-ai adus vestea
dar erai atât de frumoasă
visul oricărui bărbat...
și nu te-am lăsat să mori
am preferat să \"moară vestea\" în locul tău
am ales să existe întrebarea fără răspuns
atâta timp cât tu
ai început să tai în mine
\"o stare de lemne\"
ROSTIRE ÎN LIMBILE CEASULUI
simt cum limbile ceasului mă atacă!
pe malurile Pontului Euxin
Ovidiu mă bate pe umăr
Eza Pund mă îmbărbătează
Borges îmi cere să-i recit un poem
toți exilații lumii mi-au scris
bilețele frumoase, drăgălașe, nostime
ei știu ce însemnă
să te lovească limbile ceasului
nici picătura chinezească
nici biciul, nici flacăra
nu au atâta durere
cât poate să păstreze din scurgerea timpului
așteptarea
UN SINGUR CAP NECOMPOSTAT
ai plecat acasă
fără să-ți cunoști pe de rost adresa
mi-ai spus că locuiești pe aproape
în același cartier cu Baudelaire
și nici nu mi-am dat seama
că Poetul te-a cunoscut mai profund
că ți-ar fi scris versuri și chiar cântece
și chiar mângâieri și nebunii
că Poetul îți aducea în fiecare seară
copiii de la creșă
chiar dacă tu în nici o dimineață
nu ieșeai din casă
ai plecat
cerându-mi un bilet de tramvai
și nu am fost atent
ți-am dat un bilet compostat la un capăt
și nu te-am mai revăzut
și nu ne-am mai întâlnit
chiar dacă între mine și tine
nu a existat niciodată o stație de tramvai.
O ALTFEL DE PRÃBUȘIRE DECÂT A MONEDEI NAÞIONALE
te-ai împiedicat
și odată cu tine a încercat
să cadă Planeta
noroc de coapsa ta
ce mi-a ajuns pe palmă
căci altfel, acum
am fi fost prăbușiți
și cine știe cât de mult
rătăciți
ȘI NAȘTEREA POATE FI INTERPRETATÃ LA PIAN
ursitoarele ți-au spus
că nu te-ai fi născut
dacă nu ar fi fost inventat pianul
în locul tău s-ar fi născut
pădurarul
apoi meșterul de piane
și în cele din urmă
te-ai fi născut și tu
căci, ce rost ar mai avea pianul din sufragerie
dacă degetele tale
nu i-ar da o întrebuințare casnică
chiar și atunci când vecinii ne reclamă
chiar și atunci când bate la ușă 5 iulie
și tu dai repede o fugă afară
și-ți mai naști încă un an
O ILUZIE NUMAI BUNÃ DE HRÃNIT ALTE ILUZII
de fiecare dată când termin de făcut ziarul
am senzația că am reușit
să-mi însușesc ziua care va trece
înainte ca ea să înceapă
că eu știu cu o zi înainte
ceea ce alții vor cunoaște abia a doua zi
că eu voi muri cu 24 de ore
mai devreme
decât cititorul meu
și atunci el va ști primul
în timp ce eu degeaba voi încerca
să mă regăsesc la mica publicitate
TRANSPLANT FÃRÃ PROFESOR
ești atât de departe încât
te simt necesară
cum un bolnav își simte necesar
organul străin / ce-i va salva viața
am încercat acest transplant
de tine în mine
dar în momentul în care m-am decis
am fost surprins că nu știu
ce să înlocuiesc
ce ar trebui să scot din mine
pentru a-ți face loc
poate și de aceea te port atașată de mine
asemenea buteliei de oxigen
011594
0
Te voi mai citi !
Toate cele bune~
Sorana